Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Moromete
Îl înjur pe Moromete!
M-a făcut să vreau să stau
Și să cuget pe-ndelete,
Timpului tribut să-i dau
Se-nvârtesc pe rând rotițe
Despre care nu știam,
Deschizând încet portițe
Către tot ce doar visam
Îmi părea leneș țăranul,
Dar era un filozof,
Stătea așezat tot anul,
Fără griji și fără of
Observa, acolo-n poartă,
Tot ce alții nu vedeau,
Vedea lume, vedea soartă,
Suflete ce dispăreau
Fără grabă, fără teama
Că secundele dispar,
Își dăduse omul seama
Și vorbea încet și rar
Încerca să le arate,
Celor care ascultau,
Că și stând găsești de toate,
Însă nu înțelegeau
Cum să stea? Atâta treabă!
Treceau repede grăbiți
Și așa, viața întreagă,
O pierdeau... prea obosiți
Moromete, înțeleptul,
Părea prost, dar nu era,
Doar se prefăcea, deșteptul,
El vedea... el exista
poezie
de
Adi Conțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice