Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ziduri fără turlă
Pământul clocotește pe pietre fumegânde,
Se năruie și vremea printre scântei și fum,
Apar oștiri de îngeri purtând cu ei osânde,
Căci Sfânta Cruce, azi, a devenit doar scrum.
La margine de zare sunt serpi cu guri de foc
Și parcă vor să-nghită incandescentul cer,
Iar ziduri fără turlă mai ard din loc în loc,
O spuză ce transmite: De-aicea n-am să pier!
Când Crucea Ta, Iisuse, s-a prăvălit arzând
Toții am căzut cu frică și tremur la pământ,
Cuprinși de lungi regrete, rușine, lăcrimând,
Știind că Te-am rănit, uitând al Tău cuvânt.
Iisuse Blând, ai milă, suntem ca și pierduți,
Mai scapă-ne din nou din gheara rece a morții,
Suntem nevolnici, știu, la cel viclean vânduți,
Dar iartă-ne, ca lupii să nu-și înfigă colții.
O, Doamne Milostiv, ce vremuri mai trăim
Și ce revoltă absurdă în contra Ta și-a Crucii,
Se strânge lațul iute, dar orbi nu ne căim,
Nu sesizăm declinul nici strigătul răscrucii.
Omul e slab din fire nicicând nu face față
La chinuri și poveri, când boala îl doboară,
Buimac și-n disperare de Cruce se agață,
Se roagă ca să simtă lumina cum coboară.
poezie
de
Rodica Constantinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice