Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ploaie de vară
Cerul e pătură de gri.
Doar fulgere lumină zarea...
Potecile sunt mai pustii...
Un fulger pare căi cărarea.
Se tânguie copaci... și plâng.
O simfonie-aud în noapte...
Mi-e chipul încă, un amurg
Târându-se tăcut spre moarte.
Gene de ploaie se unesc
Cu tunete și sentimente.
Vulcani, sub tălpi, își prelungesc
În vis, dorințele ardente.
Și iar mi-i fulgerul pământ
Și-n tunet caut resemnare...
De astăzi sunt doar un cuvânt
Și-un ultim semn de întrebare.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Dansul anotimpurilor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice