Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Blocul părintesc
Mă-ntorc, cu drag la blocul părintesc,
Pe care, doamne, cât îl mai iubesc,
Căci poartă în ferestre și-n pereți,
Crâmpeie ale primei tinereți...
Pășesc încet, cu suflet îndoit,
Și văd că blocul e părăginit...
Privesc năuc, dar nu o să urc sus,
Căci bieții mei părinți de mult s-au dus,
Iar în apartament trăiesc străini,
Și nu îi mai cunosc nici pe vecini...
La ușă stă de paz-un interfon,
Și văd că s-a închis câte-un balcon...
Vad că terasa veche, ciuruită,
A fost cândva cu țiglă-nlocuită,
Puieții firavi puși de locatari,
Au trunchiuri groase și coroane mari...
Revăd, în gând, un dram de tinerețe,
Ce-mi picură, în suflet, o undă de tristețe...
Mă-ntorc apoi, cu pas greoi și rar,
Și-n suflet duc un simțământ amar...
Mă depărtez agale, străbătut,
De amintirea timpului trecut...
O lacrimă sub pleoapă-și face drum,
Mi-e amintirea un crâmpei de scrum...
poezie
de
Eugen Ilișiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice