Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Corabia nebunilor
Plutește,
Iar prin vele nebunii se ascund
De ochi ce-n veșnicie aruncă raze reci
Din arcuri zămislite
În haosul profund
Prin îndoirea-n jarul
A mii și mii de veci.
Atârnă
De-o frânghie, c-un rictus fericit,
Eroul din Ithaca ce s-ar fi vrut napoi
La buna Penenelopă,
Dar pieptu-i dezvelit
Arată ascuțimea
Suveicii de război.
Nebunii
De prin valuri, mai strigă-n cer, la sfinți,
Că-s bonaparți și hitleri, adami, vestiții regi,
Vlăstarii-acelor îngeri
Căzuți, dar mai cuminți
Decât plutind pe ceruri
Cu mințile întregi.
La cârmă,
Cu privirea proptită în stihii,
Se-ncruntă și se-ndeamnă prin valuri ca un zeu
Un muritor ce-așteaptă
Ca lumea celor vii
Să-ngăduie nebunii
Cu căpitanul... eu.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice