Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ambrozie
a mai trecut o vară cu mirosul ei
inconfundabil de soare și pietre arse
în timp ce noi am așteptat
cuminți
pe două fotolii în mijlocul a două camere
părăsite în infernul acesta al globalizării
ceva ca o durere ne-a înfășurat sternurile
și ne-a făcut incapabili să respirăm cu adevărat
doar am sorbit aerul ca într-un avion depresurizat
la zece mii de metri
de acolo ne-am aruncat temerile și sângele nostru a făcut
acolade în aer ca o reptilă
întorcând capul mereu să ne muște
acolo ne-am cuplat măștile de oxigen
înfipte în corpurile noastre ca niște branule
și am început să trăim cu adevărat
într-un bol de cristal
pielea noastră a fost iarbă, granit, indolență și
nemișcare
sentimente refulate în aerul rece
de la zece mii de metri
am văzut sfârșindu-se vara cu 2 secunde mai devreme
și aceste secunde s-au transformat în ani
până când avionul s-a prăbușit și acolo am rămas/
doi bătrâni îmbrățișati pe o pistă încinsă
unde copiii ne așteptau cu flori și două sicrie negre, lucioase
iar soarele strălucea mai tare ca niciodată
ca și cum cum ar fi fost încă vară/ dar nu, era doar o toamnă lungă și fierbinte.
poezie
de
Daniela Bîrzu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice