Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
Copiază codul
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Urme, în timp, ale unei alte</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=346204" style="color:#000;text-decoration:none">am adunat câteva cuvinte pe care nu le mai folosesc <br>câteva cuvinte uzate, bancnote vechi, ieșite din uz<br>ca hârtiile albastre de o mie de lei<br>pe care le-am găsit intr-o zi în haina bunicii.<br>ce bine ar fi, m-am gândit, dacă trecutul ar putea fi răscumpărat<br>cu hârtiile de cincizeci de mii și de zece și de o mie de lei<br>toate rămase nefolosite de la eclipsă.<br>ce bine ar fi dacă trecutul ar putea fi răscumpărat<br>măcar în parte cu toate posibilitățile rămase nefolosite<br>ca niște baloane vechi în care nimeni n-a suflat aer<br>și de care nu s-a bucurat nimeni<br>așa cum nimeni n-a gustat din bomboanele tăvălite în pudră de ciocolată amară<br>pe care bunica le-ar fi putut cumpăra de la magazin.<br>câteva cuvinte, câteva mii de lei rămase nespuse, rămase nefolosite de prea multă vreme, <br>uitate undeva unde ceva ar fi putut începe, <br>unde s-ar fi putut deschide o rană<br>numai ca să se vindece<br>unde ceva ne-ar fi tăiat răsuflarea<br>sau ar fi deșteptat în noi acele gesturi, acele trăiri<br>de care întineresc până și oamenii cei mai bătrâni.<br>acum, când adun toate cuvintele astea care au rămas<br>de atât de mult timp nespuse încât, rostindu-le azi,<br>mi se par scofâlcite ca niște mere stricate,<br>îmi dau seama că viața mea e plină de hârtii albastre de o mie de lei<br>împrăștiate peste tot, de hârtii portocalii de cinci mii,<br>de hârtii de o sută de mii pe care nu le-am folosit niciodată<br>și cu care nu voi mai putea cumpăra niciodată nimic.<br>și toate bancnotele astea sînt țesute în trecutul meu<br>ca niște ochiuri pe dos într-un model foarte complicat<br>din care e foarte greu să înțelegi ceva <br>iată, părinte, nimic n-a rămas necheltuit sau nespus,<br>nimic n-a rămas netrăit, nimic nu poate fi adus împotriva ființei mele<br>i-a strigat fiul risipitor tatălui<br>și tatăl l-a îmbrățișat și a tăiat vițelul cel gras<br>bucurându-se.<br>iată, părinte, am pierdut șirul celor nefăcute, <br>celor nespuse, celor netrăite<br>aș fi spus eu, gândindu-mă la toate acele hârtii albastre <br>de care am uitat aproape cu totul și în care viața mea a fost de tot atâtea ori amânată<br>lăsată pe altă dată, nerostită până la capăt<br>iată, părinte, neîntregul ființei mele<br>aș fi strigat eu, <br>Vindecă-mă!<br>dar unele minuni nu le poate face nimeni<br>ața nu se mai înfășoară niciodată în ghem<br>ci ne scapă încet printre degete <br>până când nu mai rămâne din ea nimic<br>afară de câteva bancnote albastre de o mie de lei<br>ca niște cioturi, ca niște urme, în timp, ale unei alte vieți<br>tot a ta, dar pe care n-ai apucat s-o trăiești niciodată.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Paul+Gabriel+Sandu">Paul Gabriel Sandu</a></strong></div>
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
Module dinamice ›