Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Din întuneric şi vremuri câinoase</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=342113" style="color:#000;text-decoration:none">Din întunericul Pământului se ridică azi, Viaţa,<br>Rădăcinile florilor se împletesc cu putere,<br>Se-mpart în şuviţe şi-n uscăciunea osemintelor<br>Ce dau putere de încolţire tuturor seminţelor, plantate.<br>Din beciurile Pământului se ridică frunţi de lumină<br>În care se-alintă şi plesnesc boboci de trandafiri<br>Omuleţi parfumaţi ce-au băut din cupele Împăratului<br>Ce-a vărsat peste ei toate ploile şi râurile divine.<br>Din vremuri câinoase se ridică azi lumea cu tine<br>Cu tine, cerşetorule de bucurii şi minuni Dumnezeieşti,<br>Pentru care nu face aproape nimic să se arate<br>Pe setea genunchilor tăi de drumuri, şi nu de-nchinări.<br>Din vremuri amare se ridică azi lumea şi crânguri<br>Obosite de suspine şi bocete lungi de oameni străini<br>Străini de fericirea Celui ce coboară azi pe Pământ<br>Să miluiască toată suflarea celor întristaţi şi necăjiţi.<br>O înviere permanentă doreşte să pună în luturi<br>O dragoste de Hristos şi de recunoştinţă spre El<br>Spre carnea înflorită în pietrele şi spinii defăimătorilor<br>De cuvântul şi crucea Tatălui pe care Fiul a fost răstignit.<br>Din întunericul Pământului a fost înviat Hristosul<br>Aşa cum şi noi înviem din moarte pe moarte călcând<br>Cu smerenie şi laudă putem obţine zi de zi pacea<br>Pacea pocăinţei în care Duhul cel Sfânt, se face simţit.<br>Din El şi cu El păsările prin grai şi iubire în ceruri<br>Oamenii prind putere de-a sfărâma pietre şi boli<br>Sparg munţi de dureri şi ziduri înălţate de Mamona<br>Ce se crede biruitor în casa şi turma mieilor cu har.<br>Din setea Pământului se ridică tainic lumina<br>Luminând ochii căprioarelor şi-a şerpilor ucigaşi<br>Veninoşi ca şi unii oameni ce nu cunosc Dumnezeul<br>Şi nu se mulţumesc cu trezirea inimii lor în răsărituri.<br>Din şalul nopţii strângător în moarte se ridică toţi zorii<br>Se-ntind-oase de animale şi prunci adormiţi în apusuri<br>Se luminează şi tresar bucuroşi toţi cei aflaţi în comă<br>Bieţii ce-au ascultat cântecele heruvimilor din Rai.<br>Din Rai se-ntorc fluturi cu suflete pline de iertarea păcatelor<br>Asemeni celor ce se ridică din aşternuturi dimineaţa<br>Ologi şi orbi atinşi de lumina stelelor sparte în nopţi<br>Căzute peste ei în valuri de lumină de-argint vindecător.<br>Nu ştim nici azi de unde şi pentru ce, suntem salvaţi,<br>Din moarte şi insomniile ce bântuie cugetele obosite<br>Întinatele minţi ce-ajung-trist la judecăţi de nebuni îndrăciţi<br>Ce-şi îngenunchează părinţii şi copilaşii până la moarte.<br>Din pulberea Pământului se ridică noi începuturi<br>Mâini frânte în accidente şi pântece de femei sterpe<br>Oase şi cărnuri ce au căzut în resemnare şi beznă<br>Trupuri cu care Dumnezeu face minuni în orice zi.<br>Din întunericul Pământului se ridică toţi morţii<br>Sunt legaţi de tainic de lumina Soarelui şi-a Lunii<br>Sunt prefăcuţi spre bucuria celor rămaşi pe Pământ<br>În raze de lumină ce se strecoară în odăi şi aşternuturi.<br>Uneori foşnetul frunzelor au sunetul viorilor şi-a chitărilor<br>Mângâietoare sunt pentru inimile celor orfani şi văduvi<br>Sparg întunericul cu glasurile furate din cei pierduţi<br>Pentru alinarea dorurilor grele strigătoare la Lună.<br>Din bezna frunţilor de munţi se ridică tot cerul<br>Aprins în micşunele culese de heruvimi şi păsări<br>Steluţe ce se joacă şi muşcă din norii bătrâni<br>Pentru înălţarea ochilor de muritori ce-au uitat s-adoarmă.<br>Din beciurile Pământului şi vremuri câinoase<br>Se-aprind toporaşi şi copilaşi însetaţi de ploi<br>Bucuroşi se ridică în mâinile unor creştini trimişi<br>Pentru salvarea lor din călcâiul secetos al Destinului.<br>Din vremuri câinoase se-aprinde zâmbitor Soarele<br>Atunci când deznădăjduirea prinde rădăcină în inimi<br>Şi taie din sânge toată durerea omului încercat<br>Trecut prin ciurul Domnului Iertător de cele rele.<br>Din gura Pământului se ridică toţi cei amărâţi<br>Trupuri îngheţate şi pline de zăpezi albastre şi negre<br>Adevăraţi cuceritori face Domnul din ei şi întuneric<br>Luminători ce vor lăuda bunătatea Domnului peste tot.<br>Din pivniţele Pământului se ridică suflete îngenuncheate<br>Luminoase mâini şi cugete atinse de Duhul Sfânt<br>Povestitorii propriilor dureri şi căderi în furia apelor<br>Ce-au fost salvaţi de scara Celui ce lasă noaptea să cadă.<br>Din întunericul Pământului se ridică azi, Viaţa,<br>Ziditorul preaputernic a Timpului şi-a omenirii flămânde<br>Flămânde de nefolositoare lucruri ce pun în umbră strălucirea<br>Celui nemuritor şi dătător de Iubire prin tot ce există frumos.<br>Atât de fragedă e Viaţa! Atât de plină şi dulce o simt! O ţin<br>ca pe-un copil în Copilul din mine,<br>Ce se vrea născut sănătos, şi pus la sânul mamei de Domnul.<br>Atât de fragedă e Viaţa! Atât de speriată o simt acum! Nu se <br>vrea sfârşită în inimile oamenilor plânşi!<br>Nu se vrea stinsă în singurătatea celor ce se frământă<br>În beciuri de pământ cu vreme câinoasă lipsită de lumină!<br>Atât de fragedă e Viaţa... am rămas făr' de cuvinte.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Adelina+Cojocaru">Adelina Cojocaru</a></strong></div>