Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lacrimi românești...
Țara mea cu piept de dor,
Scăldată în lacrimi de izvor,
Mama, tuturor românilor...
Te-ai zbătut ca timpu-în viață
Și-acum ești din nou în ceață.
Copiii buni îți fug din țară,
Nu mai vor viață amară,
Familia își pierde statutul,
Libertatea își strâmbă gândul...
Orfanii plâng, după părinți,
Înotând printre gunoaie,
Mâncând ce aruncă alții
Dormind sub covor de ploaie.
Dacă fii cei de-afară...
Nu ți-ar fi fardat fațada
Ruină erai, Mamă Țară!
Cu toți hoții la grămadă,
Ciorile cântând belșugul,
Ciocârlia pierzând drumul.
Rânduielile-s neclare...
Vorbă multă, fapte rare,
Legile constrâng săracii,
Nu ating nicicum bogații,
Cârmuirea-i derutată,
Bogăția ți-e luată,
Limba sfântă românească
E harem de limbi străine...
Dracu știe s-o vorbească.
În scurt timp uităm de nume,
Ce am fost, ce suntem
și ce viitor rămâne?
O țară săracă, văduvită de renume
Și mândrie românească,
Unde-i vița strămosească?
Ce-ai fost, și ce ești române?
poezie
de
Valeria Mahok
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice