Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Anotimpul trandafirului de sub stele
Sub un cer cuprins de noapte,
Într-o vară oarecare,
S-a născut povestea care
Plânge-n gândurile mele
Și se spune doar sub stele
Printre șoapte.
Nu e tristă, nu-i nici lungă,
Nici nu știu cât e poveste,
Căci, în mintea mea, ea este
Încă vie-n cuvântare
Și-mi provoacă -o frământare
Îndelungă.
E așa: eram pe-o stradă,
Cea a visurilor mele
Mai nebune, mai rebele,
Când privirile-mi hai-hui
Au văzut doi ochi căprui
Ca pe-o pradă.
Te-am urmat pe unde timpul
Traversa prin intersecții
De alegeri și direcții
Ce lipseau pe harta mea,
Dar erau... și-așa trecea
Anotimpul.
Visul își curmase firul
Când, în fine, te-ai oprit
Și, mirată, m-ai privit;
Eu... ca piatra de hotar...
Înlemnisem. "Am un dar:
Trandafirul".
Am fugit. De-atunci, oricând
Îmi apari prin visuri, ești,
Într-o lume de povești,
Cea c-un trandafir în mână,
Sufletului meu stăpână,
Așteptând.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice