Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Ucide-mă iar</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=33529" style="color:#000;text-decoration:none">A îngheţat întunericul în această noapte<br>doar aburii calzi mai acoperă cristalele<br>s-au revărsat apele de pe Styx<br>şi negrul s-a lăsat în lichid închis<br>esenţa nocturnă e străpunsă de pumnale <br>gheare sclipitoare ce aduc cerul mai aproape<br>stele albe se privesc ca prin oglindă<br>văzându-şi ochii noi şi reci care stau la pândă,<br>cum umbrele se întind strivindu-le imaginea plăpândă. <br>În diamante carbonizate degete fine încearcă<br>iar şi iar să spargă pereţii ce nici nu vor a se clinti<br>până când stigmatizate se opresc să guste durerea,<br>dovada incontestabilă că încă mai sunt vii, dureros de vii…<br>carcasa îşi cere dreptul la viaţă, înfometată şi însetată<br>incapabilă să se adapteze, inexistenţa să o savureze<br>scurgându-i-se prin vene ca un elixir iar fibrele să-i fie hrănite,<br>sleită însă de ultimele puteri se prăbuşeşte inertă<br>când nectarul izbăvitor curge prin ea însăşi.<br>Ce înseamnă o mână fără de întreg<br>sacrificiul unei părţi pentru ca existenţa să continue…<br>Nesătui dinţii rup pielea, macină prin muşchii morţi<br>oprindu-se la fel de înfometaţi într-un zid de oase<br>halucinaţiile au încetat pentru ca ochii să vadă cu claritate realul<br>artere secţionate, sângele ţâşnind din fiecare celulă.<br>Gura acum însetată tânjeşte după lichidul pierdut<br>căci conştiinţa rămâne trează până la ultima picătură<br>străpunsă până în adâncuri de o acută durere a necesităţii.<br>În jurul ei fluidul cald îşi topeşte o posibilă scăpare<br>dar e prea târziu pentru acest trup învăluit în negru.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=33529" style="color:#000;text-decoration:none">Dezbrăcat de material sufletul încearcă să se înalţe<br>izbindu-se cu furie de propria imagine adormită<br>totuşi oglinzile îl reflectă mereu înapoi în închisoarea imaterialului.<br>Deşi vechile dorinţe au încetat, o nouă durere metafizică<br>îl cuprinde, limitarea îl sugrumă pentru eternitate<br>orb la tot ce-l înconjoară, doar sângele mai sclipeşte<br>Păstrat şi el pentru veşnicie, ca sufletul în el să se înfigă<br>iar cenuşa-i inexistentă să vadă lumina zilei.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Valentin+Cojocaru">Valentin Cojocaru</a></strong></div>