<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=320514" style="color:#000;text-decoration:none">Timpul stagnase împotmolindu-mă în amalgamul trăirilor copleşitoare. Şi dintr-o dată îmi era viaţă plină de esenţă tare şi suflet întreg dăruit lumii fără regrete şi reţineri justificate. Îmi era agonie şi dor nesfârşit, îngropat în lutul moale şi rece, urlet care sfărâma zidul depărtărilor lăsându-mă goală şi pustie în pribegia gândurilor. Cum să-şi trăiască inima curajoasă atât de sigur şi asumat existenţa? Cum să înveţe să zboare din nou pe un cer senin, cu o aripă frântă a căror stinghii de aur şi chip de stele se prinseseră de şoapta unui asfinţit palid? Cum să-şi găsească omul esenţa când viaţa îi face orfan de rădăcinile sale? Apoi îl dăruieşte clipelor viu şi aproape întreg, mustrându-l pentru frici şi neajunsuri închipuite.</a><br><strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Andreea+Palasescu">Andreea Palasescu</a></strong></div>

cadru cu linie simplă cadru cu linie întreruptă cadru cu linie punctată cadru cu linie dublă cadru cu linie canelată cadru cu linie reliefată cadru coborât cadru ridicat fără cadru albastru verde roşu purpuriu azuriu auriu argintiu negru Module dinamice ›