Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Cunoaşteţi voi pământul ce Nilul a născut?<br>Ce crivăţul cu coama de gheaţă n-a bătut;<br>În care sub cununa-i se-nalţă palmierul<br>Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul<br>Aşa ca o columnă de marmur minunat<br>Ce sprijină un templu cu aur înstelat?<br>În care dulcea Ibis de zefiri legănată,<br>În silvele de cactus suspină amorată,<br>În care zea Isis c-un graţios surâs<br>În tristele deşerte crea un oasis;<br>Cunoaşteţi voi Egiptul ce n-are semănare<br>Cu nici o altă ţară? Loc curios în care<br>Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii<br>Contrastă cu evrea cu ochii azurii,<br>Şi palida arabă, cu fruntea visătoare,<br>Cu copta cu păr negru şi braţe de ninsoare?<br>Pământ ce fecondează în fiecare lună,<br>Şi nici un timp n-abate splendida sa cunună!<br>În care frunza cade sub soarele de foc,<br>Şi alta vine-ndată de ţine al său loc.<br>Aice rar se-ntâmplă să fulgere, să plouă;<br>Un cer senin şi splendid adapă cu-a sa rouă<br>Pământul ce rodeşte şi apele din Nil<br>Îneacă în tot anul acest fecund argil.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Acolo noi vom merge... dar vasul fugător<br>Pe brazdele perfide alunecă uşor.<br>Conrad! veghezi tu oare, priveşti aceste maluri<br>Din care filistenii domneau aceste valuri?<br>Regina africană cu faţa de eben,<br>Spre răsărit se duce purtând un diadem<br>De stele fără număr, când geme-n depărtate<br>O surdă vijelie... fluierături bizare,<br>Mugiri adânci, sălbateci, concert spăimântător!<br>Ai crede că toţi monştrii marini s-adun în hor<br>Şi ţipă-n limbi diverse, pe tonul întristării,<br>Voind să ducă vasul în smârcurile mării.<br>Pilotu-abia mai şade la cârmă: e legat;<br>Pe pod s-aruncă valul, ce pare că-a turbat<br>Sub biciul unui demon ce de aproape-l strânge;<br>Lovirea cea de vânturi, catartul plecă, frânge.<br>Şi vasul se rădică, se lasă în abim,<br>Şi iară se înalţă! Un strigăt, un suspin<br>S-aude-n întunerec! Ai crede că mormântul<br>Se crapă, te înghite. Se îndoieşte vântul,<br>Şi valul îi răspunde prin mugetu-i duios...<br>E cântecul funebru... Un strigăt fioros<br>Al celui ce comandă s-aude-n vijelie,<br>Spăimântător; e geniul uman ce tot învie,<br>Ce dă direcţiune, ce apără, prevede.<br>Speranţa e busola, e harta; el o vede,<br>O cercetează, ştie de este de temut.<br>Foc! foc în cală! strigă şi totul s-a pierdut!<br>Atuncea comandantul răcneşte cu tărie,<br>Şi vocea-i se aude tunând în vijelie.<br>Toţi câţi mai au putere comanda lui urmez.<br>Conrad se află-n fruntea acelor ce lucrez.<br>Parvine să pătrunză el cel dintâi în cală<br>Prin flacări şi prin fumul ce flacăra exală.<br>Vâslaşii îl urmează; el tot a-mbărbătat,<br>Iar pompele jucară şi vasul a scăpat.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Dar zorile se varsă. Conrad pe pod priveşte<br>Acest spectacol magic, strein, ce îl răpeşte;<br>Aceste mii de valuri, ca cete de geanţi,<br>Ce joc cu vasul, şi-unii îl trec la ceilalţi,<br>Râzând de slăbiciunea acestui om pigmeu<br>Ce vrea pe eleminte să puie jugul său.<br>Pământ! pământ! strigară mai multe voci d-odată.<br>Şi se zări o coastă: sprânceană depărtată.<br>................................<br>Vedeţi acea câmpie ce moartea a coprins?<br>Aici a fost cetatea heroului ne-nvins,<br>Cu patru mii palate, o mie de grădine,<br>Trei sute teatre, circuri, de viaţă, oameni pline.<br>Şi astăzi nici o urmă! Nimic nu mai e viu:<br>Abia în suvenire, de ele se mai ştiu.<br>Acolo fu necropol, morminte strălucite,<br>Palate elegante de preoţi locuite,<br>Cu verzi grădini de arbori şi cu parteri de flori,<br>Mărite monumente, de marmur cu colori.<br>Azi locul e ruină şi malul cu-ntristare<br>Se-nclină şi şopteşte durerea sa la mare.<br>Lumina dimineţii se varsă în eter.<br>Convoiu-aleargă încă pe calea sa de fier,<br>Traversă sânu-acestor sălbatice deşerte<br>Şi fluieru-i exală fantastice concerte.<br>Ai fi crezut un şarpe, bălaur iritat,<br>Ce trece prin deşerte şi şuieră turbat.<br>La Nil el se opreşte şi râu-aici apare<br>În toată maiestatea... Salut, o, fluviu mare!<br>Zeu adorat în templul de la Nilopolis.<br>Sub formă a două sexe, fiu zeului Cnufis,<br>Tu singur, Nil, dai viaţă deşertelor profunde:<br>În fiecare vară verşi palidele-ţi unde,<br>Pe-această vale lată dând apă şi pământ,<br>Făcând un loc de viaţă dintr-un întins mormânt.<br>Cât de frumoasă-ai face, o, Nil, această vale,<br>Când civilizaţiunea aici şi-ar face cale,<br>Când oamenii-ar fi liberi, când jugu-apăsător<br>Nu ar sorbi şi viaţa, şi fructu muncii lor!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Aceste unde-eterne cât sânge nu sorbiră,<br>O, martor al durerii acelor ce pieriră,<br>Ca să păstreze lanţul ce de atâţia ani<br>Le dete moştenire un crud zeu la tirani?<br>Dar unde sunt tiranii şi sclavii? Au murit!<br>Da; au murit aceia, dar alţii au răsărit,<br>Ce vor pieri ca dânşii, lăsând pe alţii-n urmă<br>Să facă, unii domnii, şi alţii marea turmă<br>Precum ursita-i naşte, făcând misterios,<br>Spre a plana în aer, sau a rampa pe jos.<br>................................<br>Pe muntele Libii răsare plina lună<br>Şi varsă-un râu de raze pe valea lată, brună.<br>Un ocean de glorii pluteşte pe ruini.<br>Prin umbre şi prin raze, răpeşte pe streini.<br>Oh! câte suvenire nu se deştept aice!<br>Acolo e statua lui Sesostris ferice.<br>Mai dincolo e templul superbii zei Hathor.<br>Mai colo sunt coloşii, cu marea formă-a lor.<br>Colo se văd pilonii, columne, obelisci<br>Parcă se mişcă, umblă, sau se adun aici.<br>Şoptesc, suspin; în sânul palatelor umbroase,<br>Parcă s-aud acorduri de harpe-armonioase.<br>Măreţile tablouri parcă se animez,<br>Se mişcă; regi, regine pe vale însmăltez.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Maiestuoase umbre! Voi vieţuiţi în lume,<br>Vă răsfrângeţi pe secoli cu ale voastre nume,<br>Cu ale voastre fapte; dar în închipuiri,<br>În umbra ce-nveleşte atâtea suveniri.<br>Mişcarea se produce de umbrele respinse<br>De raze; şoapta naşte din vânturile stinse<br>Ce-adorm în aste locuri, din gemetul duios<br>Ce Nilul varsă-n noapte sub malul furtunos.<br>Suspinul unei paseri ce-adoarme în ruine.<br>Ce-o supără, în noapte, voioasele lumine.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Ce s-a făcut poporul ce-aicea a trăit?<br>Cu vechea-i strălucire el însuşi a pierit.<br>Dispare-o naţiune ca orice vieţuieşte.<br>Tot are-un timp, tot naşte, produce,-mbătrâneşte,<br>Şi apoi vine moarte, şi totul e pierdut!<br>Tot? Nu! Nimic nu moare, odată am născut,<br>Deci mai putem a naşte: am fost, putem fi încă.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Om laş, îmi spune mie, p-a vieţii crudă stâncă,<br>Ce farmec, ce plăcere, ce bine tu găseşti,<br>Încât să n-ai putere, curagi să părăseşti<br>O vale de durere, de lacrimi, de-ntristare<br>Pe care rătăcirea-ţi le face mai amare,<br>Pe care dulci iluzii cu raze le-nvelesc<br>Cum p-un deşert de moarte miragele plutesc<br>Şi fac mai crudă setea ce sânul tău încinge<br>Când mincinoasa rază din ochii tăi se stinge.<br>Regreţi aici în viaţă plăpândele cununi<br>De glorii, câştigate prin prostituţiuni,<br>Prin sânge, prin trădare? Regreţi tu calomnia<br>Ce lângă poarta vieţii, a-ţi vesteji junia,<br>Credinţa şi onoarea, te-aşteaptă să soseşti?<br>Regreţi să laşi o lume în care pătimeşti?<br>Ce te despreţuieşte, ce-ţi farămă junia,<br>Şi inima, onoarea, amorul, poezia?<br>Ce-ţi schimbă ziua-n noapte şi dulcele-n venin?<br>Ce-ţi fură partea vieţii la soarele divin?<br>Merită plâns această amară comedie<br>Ce se numeşte viaţă? Vis, fantasmagorie,<br>În care se succedă atâtea ficţiuni,<br>Fantasme, spectruri, umbre, numite naţiuni,<br>În care ele luptă s-apuce-un loc la soare,<br>S-apuce-un loc la viaţă, şi-abia venite, moare!<br>În care adevărul, dreptatea, nu au loc<br>Decât pe cei făţarnici să serve ca mijloc,<br>În care interesul împarte pe dreptate<br>Şi meritul se-nclină la mediocritate.<br>Născut aici în lume, o, zeu dezmoştenit,<br>Ursita-ţi e-mplinită de cum ai suferit.<br>Ce îţi rămâne încă să faci aici în lume?<br>Să laşi măreţe urme? Să laşi un mândru nume?<br>Să fie! Dar atuncea de ce tu întârzii<br>Să faci o faptă mare, printr-însa să re-nvii?<br>Şi apoi, în grămada de naţii ce compune<br>Al lor mormânt de doliu şi de destrucţiune,<br>Ruină infinită, spăimântător mormânt,<br>Să mergi s-arunci îndată al tău mizer pământ!<br>O, suflet mare, mobil, o, spirit, cugetare,<br>Nu eşti sătul tu încă d-a ta prostituare<br>În lutul ce te leagă şi-opreşte al tău zbor?<br>Ast lut supus la patimi, pământ degrădător,<br>Ce poftele usucă, ce uzul ofileşte,<br>Ce dorul îl consumă, tiranul îl robeşte?</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Văzut-aţi voi deşertul părând, când luna plină<br>Revarsă valuri d-aur în umbra serii lină?<br>Colo se-ntinde valea lui Biban el Maluk.<br>Flori, arbori nu răsare şi toate se usuc.<br>Ea este încadrată de stânci cu creşti bizare<br>Şi munţi cu scorbori triste în plină dărâmare.<br>Pe vale şi pe măguri pluteşte-un văl de dor.<br>Nu mişcă, nu şopteşte nimica trăitor.<br>Când blonda dimineaţă revarsă dulci lumini<br>Din genele-i de aur pe vechile ruini,<br>Conrad lasă mormântul în care el dormise<br>Şi la Karnak se duce, făcând frumoase vise.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Dar colo este sala cea mare din palat.<br>Amantul lunii pare pe caru-i aurat<br>Şi varsă oceane de raze pe ruină.<br>O sută de columne gigantici o sprijină.<br>Să stăm puţin aicea! O, mare Sesostris,<br>Aici din belle-arte făcuşi un paradis,<br>Aici ţi-a fost palatul. Dar cine poate spune<br>Tot ce aici încântă, răpeşte şi supune?<br>Ce a putut să fie acest locaş divin,<br>În timpul tinereţii când orice-aici privim,<br>Acuma, în ruine, acum în întristare,<br>Atâta farmec încă şi frumuseţe are?<br>El ne vorbeşte încă de strălucirea ta;<br>Dar popolul acela ce fruntea prosterna<br>La templul tău cel splendid, de mult timp a pierit,<br>Să plângă pe mormântu-i destinul ne-mblânzit!<br>Alţi popoli, vai! urmară acelor mari popoare<br>De uriaşi! Şiroaie de barbari trecătoare,<br>Ce pier pe toată ziua şi nu produc nimic.<br>Ei nu v-admiră, ziduri; pe sufletul lor mic<br>Aceste monuminte prea mari descuragează,<br>Prin comparaţiune, pe ei îi micşorează.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Vedeţi această sală ce timpul a lovit?<br>Aicea fuse centru de tot ce-a strălucit.<br>Locaşu-ambiţiunii, palatul cugetării,<br>Al patimii, puterii şi-adesea al trădării;<br>Aici se prosternară atâtea frunţi regeşti,<br>Aici se umiliră puterile lumeşti,<br>În cruda aşteptare ca să se umilească,<br>La rândul ei, în urmă, mândria ta regească!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">De te plângi tu, oare, sărmane muritor,<br>Când jugu umileşte în lume p-un popor?<br>Ursita ta în lume, formând a ta fiinţă,<br>Lăsat-a pentru tine decât, vai umilinţă!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Mai însemnaţi buchetul măreţ, desfătător<br>De templuri şi palate rămase la Luksor!<br>O, mare Amenofis! Aici trăieşti tu încă.<br>Dar să pătrundem umbra, tăcerea cea adâncă!<br>Acolo un pilone gigantic întâlneşti<br>Pe două mari masife, prin care-apoi zăreşti<br>O poartă c-o cornişă, ce artele amintă;<br>Tablouri hieroglifici pe Ramses îl prezintă.<br>Mulţime de tablouri faţada-mpodobesc.<br>Înuntru pe o sută columne strălucesc<br>Mulţime de legende cu simţuri graţioase.<br>Conrad admiră aceste lucrări maiestuoase.<br>El intră într-o sală, p-o stană de granit<br>Văzu un cuplu splendid, imagin înflorit:<br>Julia şi Claricia în admiraţiune,<br>Tablou divin ce limba refuză de a spune.<br>Ai fi crezut atuncea că-n lume sunt doi sori<br>Că frumuseţea dulce e două dulci surori!<br>Că dulcea fericire, c-un spirit şi c-un nume,<br>Îşi are-n cer o formă şi ceilaltă-n lume.<br>Pe domele măreţe aţintă ochii lor<br>În admiraţiune, extaz desfătător,<br>Şi razele de soare, răsfrânte de ruine,<br>Formează p-a lor frunte un cadru de lumine.<br>................................<br>Te-a inspirat Egiptul? Julia întreba,<br>În vasul ce acuma cu râul cobora,<br>Pe Conrad ce se luptă cu cruda nostalgie.<br>El prezintă Julii atunci o poezie,<br>În care al său suflet trecuse cu-al său dor,<br>O plângere amară, un cânt sfâşiitor,<br>Unit cu-o melodie suavă, prefumată,<br>D-amor şi de speranţă, de graţie curată.<br>El exprima aspectul acestui vast mormânt<br>Cum, soare, ceruri, aer, acest steril pământ,<br>Se răsfrângeau în sânu-i făcând ca să tresară<br>A suferinţii coardă, vibrare crudă, -amară,<br>Şi toate-aceste umbre, ce inima-i zdrobeau,<br>La razele Julii ferice dispăreau.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">A ei figură dulce plutea ca o minune<br>Pe toate-aceste locuri de dezolaţiune;<br>Ea le făcea frumoase, eden încântător,<br>Le-mprumut juneţe, surâderi, vise, amor,<br>Prefume, frăgezime, magie şi răcoare,<br>Şi le făcea dorite, frumoase, răpitoare.<br>Julia se ghiceşte în aste dulci cântări,<br>Aici ea se prevede ca cerul peste mări.<br>Ea vede aicea toate aceste flori divine,<br>Născute, înflorite sub razele-i senine<br>Din graţiile sale, cereşti şi dulci plăceri,<br>Surâde ca o roză în vânt de primăveri.<br>................................<br>Zefiru-ntinde aripa ce umectă de rouă.<br>El împleteşte perla înbălsămării nopţi<br>Cu florile dorminde sub turburile şopţi.<br>În vale cură Nilul: gemândele lui valuri<br>Primesc o umbră dulce de arbori dupe maluri,<br>Ce-ngână raza lunii în cursul ei plăcut,<br>Lumină ce denunţă misterul neştiut<br>Al apelor în noapte. Acele două june<br>Femei se plimb răpite şi par prin umbre brune:<br>Ca nişte raze d-aur, suave-iluziuni,<br>Ce tot răpesc, încântă ca nişte dulci minciuni.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Dar zorile desfăşur ghirlanda de purpură,<br>A undii suprafaţă ferice ele-aură;<br>Şi raze rătăcite pe Nilul lat plutesc<br>Prin umbrele tăcute ce ici, colo pălesc.<br>Pământul se-ncunună d-o faţă mai senină,<br>Precum o diademă de diamant lumină<br>Pe fruntea frumuseţii, pe câmpul înflorit,<br>O pulbere de rouă pe flori a strălucit.<br>Şi purpura corolii din roza prefumată<br>Prin plânsul dimineţii apare mai curată,<br>Şi cerul se-nlumină şi stelele albesc;<br>Julia şi Claricia cu flori se-mpodobesc,<br>La raze şi la zefiri lăsând să le răsfeţe<br>Plutindele cosiţe ce-neacă ale lor feţe.<br>Conrad le urmăreşte în fantazia lor.<br>Admiră acele jocuri; se-mbată de amor.<br>Iar ele fac ghirlande de flori şi încunună<br>Ca nimfele antice cosiţa lor cea jună<br>Cum perla îşi răsfrânge pe cadru-i aurit<br>Frumoasele ei ape, al ei chip fericit,<br>Răsfrânge-a sa albeţe ce-ngână-un trandafir,<br>D-o frumuseţe rară, spre coama sa de fir.<br>Această frumuseţe, icoană credincioasă<br>A inimii, denunţă o inimă frumoasă<br>Ce se varsă ca roua arzândii primăveri.<br>Credeai că-aspiri un aer de fragede plăceri,<br>Acel prefum de câmpuri; că simţi o răsfăţare<br>De raze de la soare ce-aduce desfătare,<br>Că vezi o ploaie dulce de flori cu rar miros,<br>Pe faţa întristată a vieţii-aicea jos;<br>Că-auzi concerte mistici, cereşti, îmbătătoare,<br>De paseri amoroase, sub flori desfătătoare.<br>Şi sufletul atuncea părând întinerit,<br>Sub farmecul de viaţă ce tot a înverzit,<br>Se-mbată şi deliră d-amoare fără nume,<br>Delicioasă, pură, necunoscută-n lume.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Dar cine să descrie trăsurile ce are<br>O inimă? Ea este întocmai ca o mare<br>Schimbându-şi a sa faţă: seninul liniştit,<br>Şi soarele, şi luna, şi vântu-mbălsămit,<br>Şi cerul, norul, fundul şi aspra vijelie<br>O schimbă-n tot minutul! Aşa o bucurie<br>Precum şi o durere pe inimi oglindind,<br>Le dau a lor coloare de fier sau de argint.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Cât a cătat să fie mari oamenii odată<br>A căror fapte-n lume atât de mari s-arată!<br>Ei, ce trăiau în lume chiar dupe ce mureau,<br>Ei, ce o nouă viaţă, murind, îşi mai creau?<br>Aceste mari palate abia mai las trăsură.<br>Momiile regale cu timpul dispărură.<br>În pulbere se schimbă tot ce a fost aici;<br>Tot ce-a produs ştiinţa şi artele antici;<br>Dar cel puţin trăiră acele mândre nume<br>De fondatori şi astăzi răsună încă-n lume.<br>Şi vor trăi mult încă pe cât tot ce-au făcut<br>Va rechema mărirea anticului trecut.<br>Tu vei muri, o, popol, ce-orbia te supune.<br>Tu, ce n-ai conştiinţă de civilizaţiune.<br>Tu, care n-ai în viaţă nimica de dorit,<br>Tu, ce-n nefericire te afli fericit!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312908" style="color:#000;text-decoration:none">Să zicem un adio oraşului mai nou<br>Ce a lăsat în urmă-i cel mai splendid herou!<br>O tânără femeie, cea mai frumoasă-n lume,<br>Pe timpul său te pierde, şi peste al tău nume<br>Aruncă umilinţa sub care te înclini.<br>Acolo fu mormântul acestii dulci regini,<br>Acestii mari cochete! Nimic nu mai rămâne<br>Din urmele acestii zburdalnice ţărâne.<br>Era scris, Cleopatra, să piară, tu pierind,<br>Şi statul şi mormântul ce înălţai trăind?<br>Uiţi că erai femeie şi te-ntroduci în noapte<br>La Cezar ce-n palatu-i se leagănă de şoapte,<br>De valuri, şi medită Egiptu-a subjuga.<br>Un om al tău atuncea la Cezar s-arată.<br>Depune la picioare-i pachet de stofe d-aur,<br>Zicând că el ascunde un preţios tezaur.<br>Pachetul se desface, Cezar la el cătând,<br>Văzu pe Cleopatra din stofe apărând.<br>Ce frumuseţi, ce graţii, ce voluptăţi streine<br>Tu prezintaşi lui Cezar, ce se-nchină la tine,<br>Primind el, vingătorul superbului Pompeu,<br>El, vingătorul lumii, să fie-nvinsul tău!<br>................................</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Dimitrie+Bolintineanu">Dimitrie Bolintineanu</a></strong></div>