Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
Copiază codul
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>A cincea elegie</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none"><i>Dedicată doamnei Hertha Koenig</i></a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Spune-mi, însă, cine sunt ei, călătorii aceștia puțin mai<br>trecători ca noi înșine, pe care-mboldindu-i din vreme<br>îi stoarce, de dragul cui, ah! al cui<br>o mereu neostoită voință? Ci, iată îi stoarce,<br>îi încovoaie, îi răsucește și-i amețește,<br>îi aruncă și-i prinde din nou, ca printr-un aer<br>dat cu ulei, mai neted, prin care se lasă iar<br>jos, pe covorul subțiat, ros de<br>veșnica lor săritură, pe covorul acesta<br>pierdut în univers.<br>Lipit ca un plasture, parcă cerul<br>de mahala ar fi durut pământul. Și abia căzuți<br>în picioare, aici, iată-i: literă mare a prezenței... îndată bărbații<br>cei mai puternici sunt rostogoliți din nou, în glumă, gest <br>mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masă <br>cu farfuria de cositor.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Ah, și-mprejurul acestui <br>centru, trandafirul vederii:<br>înflorește și se scutură. În jurul acestui<br>șteamp, pistil, atins de propriul său<br>polen lucitor, fecundat, ca să devină<br>iarăși rod al nemulțumirii, nicicând<br>conștientă de sine, sclipind din cea mai subțire<br>pojghiță a unei nemulțumiri ce zâmbește ușor prefăcut.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Iată: bătrânul halterofil, ofilit,<br>zbârcit, care-acum bate doar toba,<br>chircit în pielea sa uriașă, parcă-nainte<br>ar fi conținut doi oameni, și unul<br>zace acum în cimitir, iar el i-a supraviețuit,<br>surd și câteodată puțin cam<br>tulbure,-n pielea lui văduvită.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Însă cel tânăr, bărbatul, ca și când ar fi copilul unei cefe <br>și-al unei călugărițe: țeapăn și bine umplut <br>cu mușchi și candoare.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">O, voi,<br>pe care cândva o suferință, de copil încă, <br>v-a primit, ca jucărie, într-una din <br>lungile ei convalescențe...<br>Tu, cel care căzând<br>cum numai fructele, necopt,<br>zilnic de-o sută de ori se desprinse din arborele<br>mișcării urzite-mpreună (care, mai iute ca apa, în câteva<br>clipe trece-n primăvară, vară și toamnă) <br>te desprinzi și te turtești pe mormânt:<br>uneori, într-o frântură de pauză, parcă<br>ți se-nfiripă un chip de iubire spre mama ta,<br>ea rareori mângâind; dar ți se pierde în trup, pe umăr,<br>se irosește, timid, abia conturată... Și iarăși<br>pocnește din palme bărbatul, pentru țâșnire, și înainte<br>ca vreo durere să ți se limpezească în dreptul inimii<br>mereu galopante, arsura din tălpi a și întrecut-o<br>pe ea, obârșia sa, cu câteva lacrimi trupești<br>grabnic stârnite sub pleoapele tale.<br>Și totuși, orbește,<br>surâsul...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Îngere! Ia-o, culege-o, iarba de leac cu floare măruntă. <br>Adu o vază, păstreaz-o! Așaz-o printre bucuriile <br>nouă încă închise; în gingașă urnă <br>slăvește-o cu inscripție-nflorit avântată: «Subrisio saltat».</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Apoi tu încântătoare,<br>tu, cea ocolită-n tăcere de bucuriile cele mai<br>fermecătoare. Poate că<br>franjurii tăi sunt fericiți pentru tine <br>ori poate pe sânii tăi<br>tineri și tari mătasea verde metalică<br>se simte răsfățată nespus, nelipsindu-i nimica.<br>Tu,<br>pe toate jucătoarele balanțe ale echilibrului<br>mereu altfel așezată fructă de piață a nepăsării,<br>vizibilă sub umeri.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Unde, ah! unde e locul îl port în inimă <br>unde încă nici vorbă să poată, unde încă se desprindeau<br>unul de altul, ca animalele care se-ncalecă<br>nu pe deplin împerecheate;<br>unde greutățile trag încă greu;<br>unde se clatină încă<br>pe vergele zadarnic rotite<br>farfuriile...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Și deodată-n acest trudnic Niciunde, deodată<br>indicibilul loc, unde Preapuținul pur<br>se transformă de neînțeles trece brusc în<br>Preamultul golit.<br>Unde socoteala multiplă<br>se rezolvă fără de cifre.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=312451" style="color:#000;text-decoration:none">Piețe, ah! piață-n Paris, nemărginită scenă<br>unde modista, Madame Lamort,<br>împletește și răsucește neodihnitele drumuri ale pământului,<br>infinitele panglici, făcând din ele<br>noi funde, cocarde, flori, bentițe, fructe-artificiale toate<br>în false culori pentru ieftinele<br>pălării de iarnă ale destinului.<br>.........................................................<br>Îngere: ar fi un loc, pe care nu-l știm, și-acolo,<br>pe covor indicibil, amanții, care-aici n-ajung niciodată<br>la deplină pricepere, își arată temerarele lor<br>înalte figuri ale-avântului inimii,<br>turnurile lor din plăcere, scările<br>lor care de mult, acolo unde nicicând n-a fost sol,<br>se sprijină numai una pe alta, vibrând și pot<br>în fața spectatorilor din jur, sumedenia de morți fără grai:<br>Oare-și aruncă aceștia ultimele, mereu agonisite,<br>mereu ascunse, necunoscute de noi, veșnic<br>prețioasele monede ale norocului, la picioarele<br>perechii ce-n sfârșit zâmbește cu adevărat pe alinatul<br>covor?</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Rainer+Maria+Rilke">Rainer Maria Rilke</a></strong> din <em><a href="https://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Rainer+Maria+Rilke&d=Elegiile+din+Duino">Elegiile din Duino</a></em>, traducere de <a href="https://autori.citatepedia.ro/traduceri.php?a=%AAtefan+Augustin+Doina%BA+%BAi+Virgil+Nemoianu">Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu</a></div>
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
Module dinamice ›