Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
e timpul mult prea scurt pentru iubire,
e timpul prea puțin pentru noi doi,
se scurge ofilind amurguri în neștire
iubite, haide! strânge-l numai pentru noi.
e setea poate aspră pentru revedere
și dorul mult prea crud, zvâcnește-n tâmplă viu.
că un boboc din lacrimi răsai în inserare
secundă-n ceasul nopții, tic-tac ul prea târziu.
îmbrățișări îți simt, căldura-n răsuflare
și-un vânt pe-a mele buze din șoapte... mă ating.
dintr-un sărut aprins, rămas în depărtare
în palma mea de-atunci, acum încet se sting.
apusul încă arde, clepsidrele-s întoarse
de parcă ne-ar chema în timpul de demult
hai vino! să mai fim în clipele rămase
secundă să-ți fiu eu, tu timpul meu de-amurg.
curg ploi, ne-ademenesc, din cupe bem iubire
ți-am fost femeie ieri, azi încă mă dorești,
arzi flacără nestinsă, boboc spre înflorire
îmbată-mă cu tine, parfum de-amurg îmi ești.
să înflorim încet, în mii de ani, o noapte
oprită-n pumnul tău cu stele ce le-ai strâns
în palma ta să-ți fiu, sărut și două șoapte
că-mi ești iubire azi, eternul foc aprins.
poezie
de
Loredana Nicoleta Vițelaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice