Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O prea toamnă...
Brațul tău! Ah, brațul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit și-am învățat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simți, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?
Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc să ne spună că-i mult prea târziu
Să le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...
Brațul tău s-a-nclinat de prea timp și prea ploi...
Încă stau agățată de el, dar mă tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns și uităm de-mpreună...
Poate cad de pe braț într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...
poezie
de
Jane Crișan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice