Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Casmirul tău de rouă
cad frunze în alint, cu ele amintiri și vis
în noaptea ce se lasă cu brumă de tăceri.
se-aud viori, departe, arcușul lor învins
de ielele smaralde ce-au fost în primăveri.
în umbre se ascund iubiri ce-au fost de-o vară
îmbrățișări de foc, fiori nestinși, ce ard
amestec de culoare, prinsă în tiară
cu diamantul nopții în ceas târziu, hazard.
zac stinse și răpuse, cu fardurile șterse
și se prefac în cântec ce-n somnul lor răsună,
rapsozi în frac de ploaie în cântece mirese
și-n râuri ruginii, se-aștern rochii de lună.
mă-mbie în pastel, pastel devin îndată
mă scurg în simfonia amurgului regesc,
și ca o harpă vie, cânt toamnei de-altădată
din genele de brumă, lied arhieresc.
ce dulce-mi ești mireasmă, tu ca o vrajă-mi ești
casmirul tău de rouă, mă-mbrăca-n amintiri
și gândurile toate-n orchestre pământești
îmi cântă-n visul nopții fragment din vechi trăiri.
poezie
de
Loredana Nicoleta Vițelaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice