Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Uneori curcubeu...
Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
și-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări și raze de gânduri curate.
Cresc și cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
își poartă veșmântul de lacrimi reci
dar blând așternute,
hrănind flori
și ramuri uscate de doruri...
Simplu om,
neputință sculptată
în bulgări de humă
ce cuvântul primește și sensul
îl pierde în trepte...
Mă întorc dintre nori
și privesc cum alene trec zilele
podul de umbre...
Un vis se stinge,
altul se naște și crește
în arcuri imense...
poezie
de
Anne Marie Bejliu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice