Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Ecouri</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=26419" style="color:#000;text-decoration:none">tot ce memoria sfinţeşte<br>obiecte, imagini, vibraţii<br>eul pictat undeva în urmă evaporat<br>degetul (profeţie?!) a unui copil grav<br>în «mime» totuşi lucindu-i ochii<br>bucle, panglici, flori presate şi urmele<br>pe hârtie ca nişte desene «criptate»<br>tot ce memoria sfinţeşte<br>ecouri<br>efectul nu mai este acelaşi, acum<br>craniul mi-e din tablă zincată<br>ba chiar întreg trupul<br>plouă şi<br>aud ropotul la fel<br>ca atunci când lucram într-o hală învelită cu tablă<br>.......................................<br>deschizând ochii<br>ditamai soare în culmea amiezii<br>înăuntrul meu<br>ploua<br>umbra unui deget rămâne tot ce memoria<br>a sfinţit?!?</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Valeriu+Barbu">Valeriu Barbu</a></strong></div>