Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubirea mă ridică
Plecarea ta desigur că mă doare,
Fiorul ei mă arde zi de zi
Dar poartă și puteri vindecătoare
Și-acel curaj nebun, orice ar fi.
Răbdarea-i o povară inumană
Dar cum ar curge viața fără ea?
E plasture la inimă pe rană,
Acolo stă înfipt un colț de stea.
Iubirea mă ridică sau coboară,
E poarta larg deschisă către rai,
Dar când ea a purtat aripi de ceară,
În iad m-a aruncat un chip bălai.
Ar fi în viață tot după dreptate,
Pe cer doar nori din puf de păpădii,
Străjeri nu mi-aș mai pune la cetate,
În inimă mi-ar sta doar bucurii.
Mă clatin amețit de indignare
Când tot ce am clădit s-a ruinat -
Azi știu că ai iubit o oarecare,
Și știu că nu era ce-am meritat!
Plecată ești. Să fii cât mai departe,
În mine e ceva ce a murit!
Un drum ce ne-a unit, azi ne desparte,
Dar pașii mei îi poartă liniștit.
poezie
de
Ioan Ciprian Moroșanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice