Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Altă glossă... de toamnă</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">De toamnă tremură-n adâncuri lumina... şi se risipeşte.<br>Chihlimbărie cade frunza şi-n gândul nostru se opreşte,<br>Căci dor de dorurile toate orchestrele re-devenirii,<br>Iar noi, de dincolo de moarte, cânta poemele iubirii.<br>În jarul stelelor de-o clipă ne regăsim nemărginirea<br>Şi transcendent prin altă lume ne urmăreşte fericirea. <br>Poem clocotitor şi sumbru, un somn profund, bolnăvicios,<br>Pornim în vis, pe drum de stele, întâiul pas de abanos. </a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">De toamnă tremură-n adâncuri lumina... şi se risipeşte<br>În ochi înfometat de stele... acelui care mai iubeşte.<br>Se scutură de umbre noaptea... şi frunze cad... şi lacrimi cad,<br>Doar şoapta-n ceţuri mai vibrează în timp ce flăcările ard,<br>Lăsând cenuşa existenţei – un timp ascuns la ceas târziu,<br>Când biet semănător de lacrimi, altar tăcerii am să fiu. <br>Singurătatea trece iarăşi în paşi grăbiţi spre nicăieri,<br>Iar eu rămân aceeaşi umbră, poem tăcerilor de ieri. </a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">Chihlimbărie cade frunza şi-n gândul nostru se opreşte.<br>Bat ramuri clopotul tăcerii şi val de-nsingurare creşte.<br>Altar întunecării noastre, genunchiului îi e oprire <br>Când vânturi bat, când plânge cerul întru a noastră mântuire.<br>Sunt lacăte la porţi închise... Ceru-i mormânt de păsări moarte,<br>Ascunde toată neputinţa ce trup de suflet o desparte. <br>Veniţi să frângem braţul toamnei, la geamul vieţii nu mai bată! <br>Căci bieţi bătrâni şi reumatici au tot umblat din poartă-n poartă...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">Căci dor de dorurile toate orchestrele re-devenirii<br>Şi vuiet vine de departe... cutremură legile firii.<br>Se-adună-n zări întunecate secunde-timpuri peste care <br>Ard lumânări, ţâşnesc vulcanii şi curge lacrima ce doare. <br>E toamnă... palidă fecioara, etern nutrind spre puritate...<br>Printre şuviţe despletite leargă-n fiecare noapte. <br>E toamnă... şoaptă de lumină unui apus însângerat.<br>Poate că este toamna-n care m-aş fi născut, ai fi plecat.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">În noi, de dincolo de moarte cântăm poemele iubirii,<br>Viori de dor nestăpânite, caleidoscopul amintirii. <br>Trudim cu fiece secundă, lăsând nisipul în oasoare<br>Spre risipire peste lumea în care deseori se moare.<br>Plecăm cu fiecare toamnă, dar ne întoarcem înapoi<br>În lumea voastră trecătoare, copaci posomoraţi şi goi. <br>Sfioşi, în plângerea de gheaţă, ne strângeţi – pumnul de pământ,<br>Apoi călcaţi cu nepăsare, străini, pe trupul nostru sfânt. </a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">În jarul stelelor de-o clipă ne-am regăsit nemărginirea.<br>Dealuri de umbre se ridică! Se-ngroapă-n umbre omenirea!<br>Gene de ramuri, pleoape stranii, de gri şi taină aplecate,<br>Ne prind în cruda penitenţă – un pas stingher trecând spre moarte. <br>Amar şi trist e universul! Amară-i trecerea spre mâine,<br>Precum o pâine de secară... Apoi o altă toamnă vine.<br>Păienjenişuri de spreranţă ne poartă-n timpuri înapoi,<br>Bieţi penitenţi în toamna vieţii, atât de trişti, bolnavi şi goi...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">Şi transcendent prin altă lume ne urmăreşte fericirea.<br>A noastră-i toamna asta rece, a noastră e nemărginirea.<br>Ne soarbe liniştea şi doarme sub pleoape negre de granit <br>Ochiul orbit de prea devreme, ochiul de prea curând cernit. <br>În sobă ard spre înviere, prin marea flacără de sânger,<br>Un gând la marginea pădurii, un vis, o aripă de înger. <br>Pivesc icoana-mpodobită... miroase a gutui, a toamnă!<br>În iureşul singurătăţii eu te revăd, iubită doamnă...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">Poem clocotitor şi subru, un somn profund, bolnăvicios...<br>În rochii albe, decoltate, sub voal de ceţuri, argintos,<br>În glas de clopot, în tăcere, ascund quasari în pumnul meu<br>Şi ard vulcan... ocean de frunze mă soarbe în adâncul său.<br>Sunt nopţi mai lungi, zile mai scurte... Bătrâni amnezici rătăcesc...<br>Doar în poveştile cu zâne, eu, doamna mea, te regăsesc.<br>Colind cu tine, înger! Pacea, în palma mea-i prizonieră...<br>Colind cu tine, scumpă doamnă, în lumea noastră austeră. </a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">Pornim în vis pe drum de stele, întâiul pas de abanos...<br>Vreau să-ţi arăt imensitatea... Şi cerul cât e de frumos.<br>Să ne pitim în praf de stele, umbre pe ceruri rătăcite,<br>De-acum, mereu, iubită doamnă! Şi din aducerile-aminte <br>Să revărsăm în lumea noastră atâtea ploi câte mai sunt <br>Şi să ne-ntoarcem în uitare şi noi, o ploaie pe pământ. <br>Să râdă iarăşi curcubeul pe sănii moi de catifea,<br>Iar eu să ard, acelaşi suflet, de dorul tău, iubita mea. </a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=247939" style="color:#000;text-decoration:none">Pornim în vis pe drum de stele, întâiul pas de abanos, <br>Poem clocotitor şi sumbru, un somn profund, bolnăvicios.<br>Şi transcendent prin altă lume, ne urmăreşte fericirea...<br>În jarul stelelor de-o clipă ne-am regăsit nemărginirea,<br>Iar când de dincolo de moarte cântăm poemele iubirii,<br>Căci dor de dorurile toate orchestrele re-devenirii,<br>Chihlimbărie cade frunza şi-n gândul nostru se opreşte.<br>De toamnă, tremură-n adâncuri lumina... şi se risipeşte.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Rodica+Nicoleta+Ion">Rodica Nicoleta Ion</a></strong></div>