Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Dan, capitan de plai</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none"><i>Frunză verde de mălai;<br>Cine merge sus la rai?<br>Merge Dan, şoiman de plai,<br>C-a ucis el mulţi duşmani,<br>Un vizir şi patru hani.<br>Frunză verde lemn de brad,<br>Cine merge jos în iad?<br>Merg tătarii lui Murad,<br>C-au ucis în zi de mai<br>Pe Dan, căpitan de plai!<br>(Fragm. de cântec poporal)</i></a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">I</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic<br>În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic,<br>Privind cu veselie cum soarele răsare,<br>Dând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare,<br>Privind cu jale lungă cum soarele apune...<br>Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune!<br>Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară,<br>Ca pe un gol de munte o stâncă solitară,<br>Dincolo din morminte el trist acum priveşte<br>O tainică fantasmă ce-n zare s-adânceşte,<br>Fantasma drăgălaşă a verdei tinereţi<br>Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi,<br>Şi zice: "Timpul rece apasă-umărul meu<br>Şi cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu!<br>O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasă!<br>Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă!"<br>Apoi el pleacă fruntea şi cade în visare,<br>Iar munţii, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare.<br>Ai timpilor eroici imagine augustă,<br>Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă<br>Pentru bine, şi largă, prea largă pentru rău!<br>El ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnezeu.<br>Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie<br>Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,<br>Şi mult iubea când ţara stiga: "La luptă, Dane!"<br>Să vânture ca pleava oştirile duşmane.<br>Atunci a lui mânie ca trăsnetul era,<br>În patru mari hotare tuna şi fulgera,<br>Iar ţara dormea-n pace pe timpii cei mai răi<br>Cât Dan veghea-n picioare la căpătâiul ei.<br>Ades el pleca singur prin codri fioroşi,<br>În care luceau noaptea oţeluri şi ochi roşi,<br>Şi dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind,<br>Viteazul cu blândeţe îl dezmierda grăind:<br>"N-aibi grijă, măi şoimane! eu am şi duc cu mine<br>O vrajă rea de duşmani şi bună pentru tine".<br>Şi murgu-şi lua calea în linişte deplină<br>Prin codri fără drumuri şi fără de lumină.<br>Iar vulturii carpatici cu zborul îndrăzneţ<br>Făceau un cortegi falnic eroului drumeţ.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Încrederea-nfloreşte în inimile mari!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">II</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Bătrânul Dan ascultă grăind doi vechi stejari<br>Crescuţi dintr-o tulpină pe culmea cea de munte<br>Ş-având ca o coroană un secol pe-a lor frunte.<br>"O! frate, zice unul, un vânt în miez de noapte<br>Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste şoapte!...<br>E sabie în ţară! au năvălit tătarii!<br>Ş-acum în bălţi de sânge îşi joacă armăsarii!"<br>"Aşa! răspunde altul, colo în depărtare<br>Zărit-am astă-noapte pe cer lumină mare!<br>Ard satele române! ard holdele-n câmpii!<br>Ard codrii!... Sub robie cad fete şi copii.<br>Şi-n fumul ce se nalţă cu larme zgomotoase<br>Zbor suflete gonite din trupuri sângeroase!"<br>Bătrânul Dan aude, suspină şi nu crede!<br>Dar iată că pe ceruri din patru părţi el vede<br>Trecând un stol de vulturi urmaţi de uli gramadă,<br>Atraşi în orizonturi de-a morţii rece pradă.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.<br>"La luptă, Dane! ţara-i în jar, ţara-i în foc!"<br>Bătrânul Dan desprinde un paloş vechi din cui,<br>Şi paloşul luceşte voios în mâna lui.<br>Bătrânul Dan pe sânu-i apasă a lui mână<br>Şi simte că tot bate o inimă română.<br>El zice cu mândrie, nălţând privirea-n sus:<br>'Pe inimă şi paloş rugina nu s-a pus.<br>O! Doamne, Doamne sfinte, mai dă-mi zile de trai<br>Pân' ce-oi strivi toţi lupii, toţi şerpii de pe plai!<br>Fă tu să-mi pară numai atunci paloşul greu,<br>Când inima-nceta-va să bată-n pieptul meu,<br>Ş-atunci inima numai de-a bate să încete<br>Când voi culca sub tărnă a duşmanilor cete!"<br>Apoi el strânge chinga pe zdravenele-i şale,<br>Îşi face-o cruce, pleacă şi se coboară-n vale.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">III</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">În scurtele răstimpuri când soarele declină<br>Şi noaptea-şi pune stema feerică, stelină,<br>E un moment de pace în care, neoprit,<br>Se pierde doru-n umbra amurgului mâhnit.<br>Atunci zăreşte ochiul minunile din basme,<br>Acele legioane de tainice fantasme<br>Care-ntre zi şi noapte apar în loc oprite<br>Cu mantii lungi şi albe de-a lungul învelite.<br>Aşa apare-n şesuri măreţul om de munte,<br>Călcând cu paşi gigantici pe urme mai mărunte!<br>Nu ştiu de el copacii tineri, crescuţi pe maluri,<br>Dar râul îl cunoaşte şi scade-a sale valuri,<br>Să treacă înainte viteazul Dan la luptă.<br>Şi astfel tot el pasă pe cale ne-ntreruptă<br>Pân' ce soseşte-n seară la casa lui Ursan.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,<br>Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros şi lat,<br>Cu bratul de bărbat, cu pumnul apăsat,<br>E scurt la grai, năprasnic, la chip întunecos.<br>El e de peste Milcov pribeag misterios.<br>Toţi care ştiu de dânsul spun multe, dar şoptind,<br>Şi cale de o zare îl ocolesc grăbind,<br>Deşi-i place să crească sirepe herghelii,<br>Răzlete pe întinsul câmpiilor pustii.<br>Pe vremea lui, sub ochii lui Ştefan, domn cel mare,<br>Intrând în duşmani singur ca vieru-n stuhul tare,<br>A prins pe hanul Mârza din fugă cu arcanul;<br>Iar Ştefan, de la dânsul în schimb luând pe hanul,<br>I-a zis: "Ursane frate! să-ţi faci ochirea roată,<br>Şi cât îi vedea zare, a ta să fie toată!"*<br>De-atunci el stă de pază în mijlocul câmpiei<br>Şi nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Drumeţul intră, zice: "Bine-am găsit, Ursane!..."<br>Un aspru glas răspunde: "Bine-ai venit, moş Dane!<br>Ce vânt te-aduse-aice?"<br>"Vânt rău şi de jelire!<br>Ne calc' păgânii, frate, şi ţara-i la pieire!"<br>Ursan tresare, geme, s-aprinde-n gândul său.<br>Dan zice: "De pe munte venit-am să te ieu,<br>Să mergem".<br>"Dar! să mergem!" adaugă Ursan<br>Şi mult cu drag priveşte grozavu-i buzdugan.<br>Apoi un corn apucă şi buciumă în vânt.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">IV</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Deodată se aude un tropot pe pământ,<br>Un tropot de copite, potop rotopitor!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Ursan cu al său oaspe în fund, spre soare, cată,<br>Şi văd sub cerul luciu, în zarea-nflăcărată,<br>Zburând o herghelie de armăsari zmeioşi,<br>Cu coamele în vânturi, cu ochii scânteioşi,<br>Şi-nfiorând câmpia de-o aspră nechezare.<br>Un voinicel în floare, pe-un alb fugar călare,<br>Îi mână c-un harapnic ce-n urma lor pocneşte<br>Şi ca un şarpe negru prin aer se-nvârteşte.<br>Ursan le-aţine calea şi caii stau în loc.<br>Apoi către voinicul ce poartă busuioc<br>El zice: "Fulgo! prinde-mi pe murgul cel ţintat,<br>Moş Dan şi eu la Nistru ne ducem pe luptat!"<br>"Dar eu, întreabă Fulga, eu să nu-mi cerc puterea?"<br>"Tu să rămâi aice ca să-mi păzeşti averea."</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Frumos odor e Fulga! şi naltă-i e făptura!<br>Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura,<br>Şi părul său de aur în creţi lungi se lasă<br>Ca pe strujanul verde un caier de mătase.<br>El are glas puternic în gură rumeoară<br>Şi mers cu legănare de gingaşă fecioară.<br>Oricine-1 vede-n soare cu pelita lui albă,<br>Purtând la brâu un paloş şi pe grumaji o salbă,<br>Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?<br>Iar când pe sub altiţa cămăşii înfirată<br>Zăreşte la lumină doi crini ieşiţi în undă,<br>Doi pui în neastâmpăr de lebădă rotundă,<br>Răpit de dor, el cade pe gânduri câte-un an!...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Voinicul e viteaza copilă-a lui Ursan.<br>Ea intră-n herghelie cu pasul îndrăzneţ<br>Şi merge drept la murgul sălbatic şi răzleţ,<br>Zicând lui Dan ce-n treacăt îi dă povătuiele:<br>"Moş Dane! tu cu-a tale şi eu cu ale mele!"<br>Sirepul o zăreşte, ridică narea-n vânt,<br>Încruntă ochiul, bate copita de pământ,<br>Zburleşte coama, saltă, în lături se izbeşte;<br>Dar Fulga zvârle laţul, de gât îl arcăneşte<br>Şi repede ca gândul, s-aruncă uşurel,<br>Îi pune mâna-n coamă şi-ncalecă pe el.<br>Gemând, el sare-n aer pe patru-a lui picioare,<br>Azvârle, se frământă, se spumegă-n sudoare<br>Şi-n zbor plecând deodată, nebun de groază, murgul<br>S-afundă-n largul spaţiu şi spintecă amurgul...<br>Dar când steluţa lunii apare viu la lume,<br>Copila se întoarce cu murgul alb de spume<br>Şi zice: "Iată calul! El ştie-acum de frâu<br>Ca paloşul de mijloc şi mijlocul de brâu."<br>Ursan cu drag răspunde: "Aibi parte de noroc!"<br>Apoi cu Dan bătrânul, arzând de mare foc,<br>Încalecă şi-n umbră dispar ca într-un nor...<br>Iar Fulga-i urmăreşte cu sufletul în dor.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">V</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">E noaptea înstelată, e caldă, liniştită!<br>Se pare că din ceruri pe lumea adormită<br>Pluteşte-o lină, dulce, divină îndurare,<br>Dar ea nu poate stinge avântul de turbare<br>Ce duce călăreţii pe-ntinderea pustie,<br>Precum doi spectri gemeni mânaţi de-o vijelie.<br>Ei zbor tăcuţi sub ochii stelutelor trezite<br>În orizontul negru ce-i soarbe şi-i înghite.<br>S-afund mereu în taina nopţii; dar gândul lor<br>De mult e cu tătarii în luptă de omor.<br>Oţintă de lumină prin umbră viu înoată.<br>Ea creşte, se înaltă pe zare ca o roată<br>Şi umple de văpaie cereştile abisuri.<br>Păduri, movile, râuri apar căzute-n visuri,<br>Dar leul de la munte şi vierul de pe vale<br>Nu văd prin vis de sânge decât Moldova-n jale.<br>"E roşie luna!" zice din doi cel mai bătrân.<br>"E luna însetată de sânge de păgân!"<br>Răspunde cel mai aspru... Şi puii lor de zmei<br>Se duc trăgând doi spectri de umbră după ei.<br>Se duc vârtej ca gândul plecat în pribegie,<br>Se duc pân' ce-a lor umbră întinsă pe câmpie<br>Le trece înainte şi pân' ce se lovesc<br>În ochi cu faptul zilei... Atunce se opresc.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Şi iată-i pe o culme nocturnii călători,<br>Lucind sub cerul palid în mantie de zori!<br>Ei lasă jos pe coastă să pască armăsarii<br>Şi stau privind în vale cum fac pârjol tătarii.<br>Cinci sate ard în flăcări pe câmp, şi fumul lor<br>Se-ntinde ca o apă, pluteşte ca un nor<br>De-a lung pe şesul umed, şi zboară sus în aer,<br>Ducând cu el un vuiet de larmă şi de vaier.<br>Prin fum se zăresc umbre fuginde, rătăcite,<br>Copii mărunţi, şi mame, şi fete despletite,<br>Şi cai scăpaţi în fugă, şi câini, şi boi în turme,<br>Goniţi de tătărimea ce calcă pe-a lor urme.<br>Ici, colo, se văd cete în luptă încleştate,<br>Mişcări de braţe goale în aer ridicate,<br>Luciri de arme crunte pătate roş cu sânge<br>Pe care-o rază vie din soare se răsfrânge.<br>Apoi din vreme-n vreme o ceaţă luptătoare<br>Se-mprăştie cu grabă, lăsând cadavre-n soare!<br>Iar lângă Nistru, multa urdie tătărească<br>Năprasnic se ucide cu gloata românească.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Dan zice: "Măi Ursane! acolo e de noi!<br>Acolo râde moartea în crâncenul război.<br>Acolo să dăm proaşcă, sub ochiul cel de sus,<br>Tu dinspre faptul zilei, şi eu dinspre apus,<br>Şi cale să deschidem prin aprigul duşman...<br>La lucru-acum, fârtate! la lucru, măi Ursan!"<br>"Amin şi Doamne-ajută!" Ursan voios răspunde,<br>Şi-n gloată fiecare ca viforul pătrunde.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">VI</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Ursan năval' s-aruncă în neagra tătărime,<br>Croind o pârte largă prin deasa ei mulţime.<br>Sub mână-i buzduganul, unealtă de pieire,<br>Ca un balaur face în juru-i o rotire,<br>Un cerc de moarte-n care amar de cine-i prins<br>Sărmanu-nchide ochii şi soarele-i s-a stins!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">În lături, înainte, în urmă-i totul moare!<br>Zbor creierii din tidve sub ghioaga zdrobitoare,<br>Şi-n urmă, şi-mprejuru-i, şi-n lături semănate<br>Zac sute de cadavre cu capete sfărmate.<br>Şi astfel ne-mpăcatul Ursan mereu lucrează,<br>Şi spre apus prin sânge mereu înaintează.<br>Ca dânsul, Dan bătrânul, erou întinerit,<br>Tot vine după paloş spre mândrul răsărit.<br>El intră şi se-ndeasă în gloata tremurândă<br>Ca junghiul cel de moarte în inima plăpândă,<br>Şi paloşu-i ce luce ca fulger de urgie<br>Tot cade-n dreapta,-n stânga şi taie-n carne vie...<br>Fug toţi şi pier din cale-i!... El strigă: "Steie faţă<br>Cui place vitejia, cui s-a urât de viaţă!"<br>Dar nime nu-ndrăzneşte la glasu-i să apară,<br>Căci el se-naintează precum un stâlp de pară,<br>Şi cine-1 vede falnic, aprins, cu fruntea sus,<br>Îi pare că alt soare se-nalţă din apus.<br>Şi astfel ambii oaspeţi ai morţii ne-mpăcate<br>Cosesc la vieţi în floare pe straturi sângerate<br>Ş-ajung ei faţă-n faţă prin apriga furtună,<br>Şi armele lor ude cruciş le împreună.<br>"Noroc pe, Ursane!"<br>"Şi pe, tot noroc!"<br>Dar n-a sfârşit cuvântul Ursan şi cade-n loc,<br>Străpuns de o săgeată ce-i intră-n piept adânc.<br>El scapă buzduganul, se pleacă pe oblânc<br>Şi greu se prăbuşeşte c-un geamăt de pe cal.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Tătarii ca zăvozii pe dânsul dau năval'!<br>"În lături, litfe!" strigă la ei viteazul Dan,<br>Punându-se de pază la capul lui Ursan.<br>Cu calu-n mâna stângă, cu pala-n mâna dreaptă,<br>Ameninţând cu ochii tătarii, mi-i aşteaptă<br>Precum aşteaptă zimbrul de lupi înconjurat<br>Să-i zvârle cu-a lui coarne pe câmpul spăimântat.<br>Dar nici gândesc păgânii să deie piept cu el,<br>Căci paloşu-i năprasnic e vultur de oţel.<br>Retraşi în jur deoparte, nemernici, sperieţi,<br>Ei scot din a lor arcuri un vifor de săgeţi,<br>Şi Dan, lovit în coaste, şopteşte cu oftare:<br>"Ursane, pentru tine de-acum nu e scăpare!"<br>Zicând, el cade-aproape, se sprijină-ntr-o mână<br>Şi paloşul lui ţine în loc ceaţa păgână.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">O! Dane căpitane! puterile-ţi slăbesc<br>Şi norii pe deasupră-ţi trecând se învârtesc.<br>Tu mori! şi tătărimea s-apropie de tine!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Dar iată din pustiuri un alb vârtej că vine<br>Şi trece prin urdie ca printr-un lan de grâu.<br>E un voinic călare pe-un cal ce n-are frâu,<br>Voinic, în brâu cu paloş şi pe grumaz cu salbă.<br>E Fulga, ce apare ca o fantasmă albă<br>Şi grabnic pe-al ei tată răpeşte din grămadă,<br>Apoi cu el dispare ca şoimul cu-a sa pradă.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">"Alah!" răcnesc tătarii cătând cu groază-n urmă...<br>Dar ce văd ei deodată, căci glasul lor se curmă?<br>Ei văd curgând pe dealuri arcaşii din Orhei<br>Ce vin cu-o falcă-n ceruri, aprinşi ca nişte zmei!<br>Un lung fior de spaimă pătrunde într-o clipă<br>Prin deasa tătărime ce-i gata de risipă,<br>Şi toţi pe loc la fugă plec iute, se duc orbi,<br>Cum pleacă din câmpie un nor întins de corbi.<br>Amar e de răzleţul ce-n urma lor rămâne!<br>Şi cade, mic sau mare, pe mâinile române!<br>În faţă cu românul nu-i milă, nu-i iertare,<br>Nici chiar în sân de mamă nu poate-avea scăpare.<br>O ştiu de mult tătarii, o ştiu de la bătrâni<br>Şi fug, nevrând s-asculte de şefi, de-ai lor stăpâni<br>Tot omul vede moartea ş-aleargă-nspăimântat.<br>Cel viu uită şi lasă pe mortul ne-ngropat<br>Şi făr-a-ntoarce capul se duce-orice păgân,<br>Că-n umbra fiecărui s-avântă un român!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Iar hanu-şi smulge barba, îşi rupe şalul verde<br>Privind urdia-ntreagă în clipă cum se pierde.<br>Sub ochii lui în lacrimi, pe câmpul cel de lupte<br>Apar grămezi de leşuri, grămezi de arme rupte,<br>De cai ucişi, de care, de corturi risipite,<br>Şi tuiurile oastei de oaste părăsite!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">O! pas cumplit al soartei! Tot ce-i era de fală,<br>Cai, steaguri, cete mândre, strălucitoare arme,<br>Clădiri de visuri nalte, magie triumfală,<br>A fost de-ajuns o clipă ca totul să se darme!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">VII</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său,<br>Luând pe Dan rănitul ca pradă şi trofeu.<br>El merge de se-nchide în cortu-i, umilit,<br>Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit.<br>Trei zile, trei nopţi hanul nu gustă-n suflet pace.<br>Întins ca un cadavru jos pe covor el zace,<br>Dar când revine, palid, din lunga-i desperare,<br>În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare.<br>El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Deşi cuprins de lanţuri, măreţ intră românul!<br>"Ghiaur! zice tătarul cu inima haină,<br>Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?"<br>"Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,<br>Căci are să renască mai fragedă la anul!"</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n piept,<br>Şi, îmblânzindu-şi glasul: "O! Dan, om înţelept!<br>Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume<br>Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.<br>Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii reci fiori!<br>Acum îţi veni rândul şi ţie ca să mori.<br>Priveşte! lângă uşă călăul te pândeşte<br>Cu ştreangul şi cu pala ce-n mână-i zângăneşte.<br>Un semn, şi capu-ţi zboară la câini şi la vulturi,<br>Şi suiletu-ţi se pierde în lumea de ghiauri.<br>Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte,<br>Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte,<br>Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta<br>De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!"</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Creştinul Dan, bătrânul cu suflet luminos,<br>Înalţă-a lui statură şi zice maiestos:<br>"Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi!<br>Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu voi.<br>Deci, nu-mi convine viaţa mişelnic câştigată,<br>Nici pata fărdelegii în fruntea mea săpată.<br>Ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz,<br>Un vierme ce mănâncă albeaţa din obraz.<br>Cui place să roşească, roşească... eu nu vreu<br>Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meu.<br>Alb am trăit un secol pe plaiul strămoşesc<br>Şi vreau cu faţa albă senin să mă sfârşesc,<br>Ca după-o viaţă lungă, ferită de ruşine,<br>Mormântul meu să fie curat şi alb ca mine!<br>Aşa m-a deprins Ştefan, uşoară ţărna-i fie!<br>La trai fără mustrare şi fără prihănie.<br>Nu-mi trebuie-a ta milă, nu vreau a tale daruri.<br>Tu îmi întinzi o cupă mult plină de amaruri,<br>Departe ea de mine!... mai drept e ca să mor!...<br>Iar dacă ai tu cuget şi-ţi pasă de-al meu dor,<br>Ghirai, mă lasă, lasă în ora morţii grele<br>Să mai sărut o dată pământul ţării mele!"</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Uimit, Ghirai se scoală, cu mâna lui desface<br>Unealta de robie sub care leul zace,<br>Cumplitul lanţ ce-l leagă cu strânse noduri sute,<br>Şi zice grabnic: "Tată, ia calul meu şi du-te!"</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,<br>Şi-n aerul Moldovei se umilă pieptu-i rece,<br>Şi inima lui creşte, şi ochii-i plini de jale<br>Cu drag privesc prin lacrimi podoaba ţării sale.<br>Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,<br>Îşi pleacă fruntea albă, smerit îşi face cruce<br>Şi pentru totdeauna sărută ca pe-o moaşte<br>Pământul ce tresare şi care-1 recunoaşte...<br>Apoi el se întoarce la hanul, intră-n cort,<br>Suspină, şovăieşte şi, palid, cade mort!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=23679" style="color:#000;text-decoration:none">Iar hanul, lung privindu-1, rosteşte cu durere:<br>"O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,<br>Având o viaţă verde în timpul tinereţii<br>Şi albă ca zapada în iarna bătrâneţii!..."</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Vasile+Alecsandri">Vasile Alecsandri</a></strong></div>