Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poți face să-nflorească meri?
Era atâta fericire între noi
Și-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulțit cu doi
Îți amintești cum... nu ni-era de-ajuns?
Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Și-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!
Te regăsesc și-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrățișam
Dar cum să-ți iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!
Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrățișarea noastră amuțise...!
Într-un destin stingher și hașurat!
Acum tu vrei să mi te-ascunzi în vis,
Și poate, visu-mi te-ar putea uita ușor...
Dar cum să uit miracolul ucis,
Din candidul... nepământeanul colțușor?
Zădărnicie-i vrutul ce-l zorești
Iubirea-ți e o urmă dintr-o boare...!
Și chiar de-mi spui că nu mă mai dorești,
Mâhnirea nu e taina... care doare?!
Aproape-ai fost de-al biruinței prag...!
De dragul tău și-al meu, cutează-ți primăveri!
Regretele sunt răni, poete drag...
În locul lor, poți face... să-înflorească meri?!
poezie
de
Iulia Mirancea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice