Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bătrânul cerșetor
De-o vreme însemnată un bătrân cerșetor,
Cu hainele în zdrențe, pe străzi încet umbla,
Și uitându-se la lume, la grăbitul trecător,
O mâna își întindea, dar lumea îl ocolea.
Trecură zile în șir, pe cer nor după nor,
Iar bătrânul cerșetor, nicicum nu renunța;
Deși doar câte un leu zgârcitul donator,
În mână îi punea, și-n minte îl judeca.
Și mai trecură zile, iar frigul arzător,
Prin piețe și pe străzi orașul îl străbătea.
Bătrânul aștepta ca un om mai primitor,
În casă să-l invite, și-o haină că să-i dea.
Un om mai necăjit, un nimeni din popor,
Se-oprise lângă dânsul, zicând în mintea sa,
Și-așa nu am prea multe și poate am să mor,
Am să-l invit la mine... și chiar făcu așa.
Pe drum mergând alături vorbind de ajutor,
Bătrânul cerșetor, pășind se transforma,
Făcându-se un înger, cu chipu-i sclipitor,
Un mesager la omul ce-n casă îl primea.
La acest sărac, la omul cu gândul primitor,
Să-l fericească veșnic, c-a vrut a ajuta,
Un cerșetor nevolnic, murdar, dezgustător,
Un cerșetor, un înger ascuns sub zdreanța sa...
Din nou zile trecură, văd bătrânul cerșetor,
Pe stradă cum se-ntoarce și-așteaptă mila ta...
poezie
de
Florin Andronic
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice