Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cartea
În scoarță, îndoită mănunchi, stă-n foi subțiri,
Aproape se lipind, că atâta se succed
De istorii, epopei reale, sau parșive,
Cu un deget linse-n colț de multele salive,
Când din arare minți pe suflete purced
Să-și umple gol, pustiu, tânjind la împliniri.
Însemne-nscrise-n negru îmbobocesc imagini,
Pe-o altă scoarță, fină, de griuri canioane
Șir, râuri se scurgând, lăsate-n tuș uscat,
Ce redevine-n minte, iar fluviul, de un citat,
Putând pe agnost să-l umple, sclipitor în galoane,
C-un frunzărit de pomi, întinși în fine pagini.
E doar ceva, pierind de-un timp, ceva aparte,
Ce va lipsi și-i grav, de nu o ai!... O carte!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice