Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Scrisoare mamei</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=215745" style="color:#000;text-decoration:none">"Mater dulcissima" – acum se lasă ceaţa,<br>Naviglio bate-n neştire pe diguri,<br>arborii se umplu de apă, ard de zăpadă:<br>nu sunt trist în Nord: nu sunt<br>în pace cu mine, dar nu aştept<br>iertarea nimănui, mulţi îmi sunt datori lacrimi<br>adevărate. Ştiu că nu eşti bine, că trăieşti,<br>ca toate mamele poeţilor, săracă<br>şi dreaptă în măsura dragostei<br>pentru fii îndepărtaţi. Astăzi sunt eu <br>că îţi scriu. " -În sfârşit - vei spune- două cuvinte<br>dela acel băiat care fugi noaptea cu un palton scurt<br>şi ceva versuri în buzunar. Săracul, aşa bun la inimă,<br>îl vor ucide într-o zi în cine ştie ce loc".<br>" Sigur, îmi amintesc, fu din acea staţie cenuşie<br>de trenuri încete care duceau migdale şi portocale<br>la gura Imerei, râul plin de coţofane,<br>de sare, de eucalipţi. Dar acum îţi mulţumesc,<br>asta vreau, de ironia ce ai pus <br>pe buza mea, blândă ca şi a ta.<br>Acest surâs m-a salvat de plânset şi dureri.<br>Şi nu are importanţă dacă acum am câteva lacrimi pentru tine,<br>pentru toţi acei ce ca şi tine aşteaptă<br>şi nu ştiu ce anume. Ah nobilă moarte,<br>nu atinge ceasul, în bucătărie, ce bate sus pe perete,<br>toată copilăria mea a trecut peste smalţul<br>cadranului său, peste acele flori pictate:<br>nu atinge mâinile, inima bătrânilor.<br>Dar poate cineva răspunde? O, moarte de milă,<br>moarte de pudoare. Adio scumpă, adio, a mea" dulcissima mater ".</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie clasică</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Salvatore+Quasimodo">Salvatore Quasimodo</a></strong>, stassia</div>