Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=181712" style="color:#000;text-decoration:none"><b>Lia</b>: Dar, ce face?<br><b>To Kuny</b>: Cine?! Ah... Lucian... Nu ştiu, scumpo. Să vedem ce are de gând tânărul vostru comandant.<br><b>Lia</b>: Dar ce face? Nu-mi vine să cred! Plânge?! El?! Cum?! Eu... Niciodată nu l-aş fi crezut în stare de aşa ceva.<br><b>To Kuny</b>: De ce, draga mea? Plânsul e totuşi un gest atât de uman. Prin asta dovedeşte că şi el este totuşi doar un om, o fiinţă umană, că are sentimente. La urma urmei, nu este deci, nici el, decât un simplu om, ca oricare altul.<br><b>Lia</b>: Adevărat, dar... Luci?! Să plângă?! El... Emotiv, sensibil?! Nu credeam că lui i s-ar putea întâmpla aşa ceva, nu l-am văzut niciodată atât de abătut, cu atât mai puţin plângând. Părea a avea tăria de a trece nepăsător peste orice, de a înfrunta curajos orice situaţie. Părea întotdeauna de neclintit, ca o stâncă.<br><b>To Kuny</b>: Şi totuşi, draga mea, iată că nu-i mereu chiar ca o stâncă. E doar o fiinţă umană, dar ce fiinţă... Minunată! E Lucian, fiul celui mai bun prieten al meu, Traian, căruia îi seamănă atât de mult, în toate.</a><br><a href="https://replici.citatepedia.ro/">replici</a> din romanul <em><a href="https://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Cornelia+Georgescu&amp;d=Proxima">Proxima</a>, Partea a-II-a: "Planeta Proxima"</em> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Cornelia+Georgescu">Cornelia Georgescu</a></strong></div>