Frumuseţe întunecândă

Frumuseţe întunecândă,
Îndurerându-mi întunericul,
Carne roşie
Şi sânge în tristeţea mea,
Sculptându-şi în nisip
Umbra,

Foarfecă,
Pândind în iarbă,
Violenţa mascată.
Mugur treaz
Şi sevă curgând
Prin ochiul frunzei, ac de brad,

Niciodată curgând in derivă,
Jinduind
În a-şi ramifica al său curs
Până in vârful frunzei,
Pentru a se reîntoarce,
Pornind,
Oprindu-se,
Repornind

Pentru totdeauna,

Aşa cum două sentimente
Se ating
Pentru a deveni fior,
Aşa cum două cuvinte
Se îngemănează
Pentru deveni vii în sinea sinelui,
Pentru a deveni
Nori care spală rănile murdare.

Copyright © ® All rights reserved.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!