Nu deştepta din somn tăcerea

nu deştepta din somn tăcerea,
coboară-ncet ca-ntr-un cavou,
ascunde-ţi, doamnă, tu, durerea
şi n-o purta ca pe-un erou.

aproape aş vrea să nu te ştiu,
să te presimt ca pe-un parfum,
să te cunosc de timpuriu,
prin ceaţa timpului, prin fum.

în sufletul tău, orişicum,
am locuit foarte puţin
şi nu ştiu cât şi nu ştiu cum
şi de ce calea ţi-o aţin.

lasă tăcerea să se stingă,
în amintiri păşeşte-ncet
singurătatea să ne-nvingă,
în cântecul de menuet.

niciun cuvânt, te rog, nu spune,
căci de-ai vorbi, eu nu aud,
soarta a vrut să se răzbune
pe un destin aşa de crud.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!