O noapte târzie

Trec pe la geamuri şoapte
Ce bat ca ţânţarii de noapte
La lumina diafană
Păstrată in camera solitară.

şi bat in sticla obosită
De greutatea anilor, cei mulţi
Ca cineva să le deschidă,
Să intre în minte şi-n sufletul lui,
Celui care deschide inima,
Să potolească focul încins
Ce aţâţă sufletele călătoare
în vatra pusă-n adânc.

Se plimbă la geamuri agitate
Că intrarea e păzită deja
De zeii muritori şi fiinţe animate
Sobre la vorbe şi-aprinse la fapte.

şi-ncearcă să rupă cenzura
Cu fortă de zmeu diabolic
Dar nimeni pe lume nu poate
Involuntar s-o străpungă,
Să intre în camera goală deja
So populeze toată, la urmă,
Dar în zadar pentru ele,
Soapte ce plâng în noaptea târzie.

poezie de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie (1 octombrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!