Un pocheraş la Cotroceni (parodie după Ioan Pribeagu)

După ce ieşise iară
'n ţara asta primul om,
Şi-şi sorbea cu calm paharul,
Wisky-amestecat cu rom,

Zeus o chemă pe blondă,
Pe piticul drăgălaş,
Să-şi alunge plictiseala
Învăţându-i pokeraş.

După nu prea multă vreme
De jucat(cam la plesneală),
Iată, s-au trezit în uşă
Chiar cu Banca Mondială.

Cine-i?- întrebă piticul,
Parca-am auzit de ea.
-Cea ce dă c-o mână banii
(Şi cu două mâini îi ia).

Să ne bucurăm cu toţii
C-a venit, e-un dar divin,
O să fie Marea Neagră,
Toată wisky (poate vin).

A hrănit ea şi pe alţii,
Ştiu chiar sigur, nu-s poveşti,
Ne-a simţit că ducem foame,
Slavă sfinţilor cereşti!

-A hrănit ea ţări sărace,
Însă tu te-ai întrebat,
Oare-n ţările acelea
Câţi flămânzi a săturat?

-Pân la urmă, ce contează,
Să ne sature pe noi,
Şi cu wisky şi cu votcă,
Iar poporul, mai apoi...

Haideţi s-o lăsăm să intre,
S-o lăsăm să lase banii
Şi în timp o să-i plătească
Muncitorii şi ţăranii.

-M-aţi primit, a spus străina,
Însă nu ca altă dată,
Voi aţi măsluit pachetul,
Şi v-am prins, o faceţi lată!

Zise Zeus:-Lasă Doamnă,
Noi te ştim ca damă bună
Şi de-o fi s-o facem lată,
O s-o facem împreună.

Noi cunoaştem foarte bine
Că la bani eşti profesoară
Şi că nu te deranjează
Că mai sărăceşti o ţară.

Deci să laşi ipocrizia,
Să te porţi cu noi frumos,
Să închizi oleacă ochii
Şi-o să-ţi fie cu folos,

O să-ţi dăm şi ţie mită,
Asta facem din străbuni,
Chiar de ţara e falită
Şi-o hrănim doar cu minciuni.

parodie de Petru Miloş, după Ion Pribeagu
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!