Bună dimineţa

Mă-ntreb, pe legea-mi, ce făceam – tu, eu –
Când nu ne cunoştem? Neînţărcaţi,
Sugeam plăceri copilăreşti, mereu?
Sau sforăiam în peşteri, fermecaţi?
Aşa a fost: scornita desfătare
Şi orice frumuseţe-ntâmplătoare
Ce am râvnit, ţi-a fost prefigurare.

Deci, bună dimineaţa, inimi treze!
Voi nu vă urmăriţi cumva din frică?
E vrednică iubirea să vegheze?
Ea-ndepărtări preface tinda mică.
Noi lumi navigatorii afle-n zare,
Un altul vază-n hărţi lumi uimitoare,
Noi stăpâni-vom lumea, o lume fiecare.

În ochi doar chipul celuilalt apare,
Despre curate inimi chipul spune.
Mai mândre emisfere unde-s oare,
Fără de nord şi fără soare-apune?
Ceea ce piere, rău fu cumpănit,
De-s dragostele una, de-i leit
Al nostru dor – pieirii nu va fi nicicând sortit.

poezie clasică de John Donne
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!