Și atunci se va înțelege de ce, la celălalt pol al acestei lumi ieșite din țâțâni se găsește ceea ce am numit atonia eminesciană, acele ritmuri extenuante ce...
Și atunci se va înțelege de ce, la celălalt pol al acestei lumi ieșite din țâțâni se găsește ceea ce am numit atonia eminesciană, acele ritmuri extenuante ce amintesc în mod straniu de cadențele obosite ale crepuscularilor: "- Încet, inima mea, încet"... Este speranța de a se putea sustrage de la angajamentul existențial, de a reuși "să se strecoare, să se furișeze": cuvinte ce denunță precauția unei fugi pe furiș.
Rosa Del Conte în Eminescu sau despre absolut (1961)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!