Floarea inimii
Peste zi eu zic să piară
floarea inimii amară,
că de trei ani și mai bine
stă un ghem de scai în mine.
Nu pot să mă odihnesc,
sufletul mi-l ofilesc
și aștept, astept tăcut,
timpul ce m-a petrecut.
Vreau să vină o zi plină,
fără păcat, doar lumină,
s-ascult mugetul de cerbi,
viersul mierliței prin ierbi.
Și să văd cum pasc mioare,
cum trec ciute la izvoare...
Doamne, ce n-aș da să am,
drum în viață, cal în ham,
să mă duc și să tot văd,
floarea inimii-n prăpăd.
poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
