Timpul la puterea infinit
Mă acoperă
cerul
uneori
ca o aripă
pliată pe inimă
când răspândesc
tăcerea magică
peste plante
adorm în fiecare
spațiu gol de cuvinte
și mă las alungat
în ploile revărsate
cu lumina
poemului
ridicând timpul
la puterea infinit.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat
Cartea "Orasul alb" de Ioan Barb este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre plante
- poezii despre inimă