Mimică îndoliată
inerția și lipsa ta
în simbioză cu dilatarea clipei
aștern în prezent
flori acromatice pe retină
mi-e mimica îndoliată
într-un sfârșit de aprilie
condensat de un soare gripat
îngerii cu aripile înghețate
statui ale neputinței
o evoluție spre regres
bântuiești iglul cutiei mele toracice
te hrănesti cu vertebre
și sânge albastru
oxigenând vise
în stare de putrefacție
poezie de Gabriel Petru Băețan (2101)
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sculptură
- poezii despre prezent
- poezii despre gheață
- poezii despre flori
- poezii despre evoluție
