Călător...
Suflet de aur însetat de cerneală,
Trecând singur codrii de aramă,
Vlăguit de tăcere...
Umblând după stele...
Lacrima cade a lunii semețe,
O veșnica viață, singură, rece...
Călător prin noapte cu inimă sălcie,
Iubind fără ca stelele să știe...
Însetat de lacrime de aștri,
O viață se scurge, alta se naște...
Gândul îmi plânge, suspinul mă trezește,
Viața curge, nimic n-o oprește.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere