Muntele
Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada
Și-am plecat de lângă vatră
Ținta noastră numai vârful,
Și lăsând în vale stârvul
Leneviei care latră
Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort
Sacii noștri de dormit
Noaptea ne țineau de cald
Parcă adia un fald
De la focul de lignit
Și când am urcat pe pisc
Ce minune: orizontul
L-am trecut voioși în contul
Iubitorilor de risc!
Parcă ne găteam de zbor
Desfăcând aripe larg
De pe cel mai 'nalt catarg
Pentru ultimul fior
poezie de Ion Untaru din manuscris (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
