Iubire

... Să socotesc în ore sau în zile,
Tot timpu-n care searbăd am trăit –
Pân' te-am găsit, sau regăsit, iubire,
Ar fi un chin adânc şi nesfârşit.

M-au nins a-iernii aspre neguri, triste,
Un ger cumplit în piept mi-a adăstat...
Deci, mă întreb, cum poate să reziste,
Iubirea ta-ntru-un suflet îngheţat?

Cu zâmbetul tău cald, primăvăratic –
Tu, cea dintâi trecută-ntre iubiri –
Azi nu mai pot să fiu un uşuratic,
Căci îmi alungi tot frigul din priviri.

Ascult cum ploaia plânge-n înserare
Şi muguri plini de must cum se desfac,
Şi simt, aşa, o dulce desfătare –
De parc-aş fi un mugur de copac.

Cam desuet, trăiesc ca-ntr-o poveste...
Şi-un nou imbold mă-ndeamnă să fiu viu –
Între ce-a fost, va fi – şi viul "este"
Doar în prezent trăiesc şi vreau să fiu.

Căci primăvara-mi râde în privire
- Un anotimp uitat mi-ai readus -
Bine-ai venit, târzia mea iubire –
Rămâi aici, tu, dorul meu, nespus...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!