* * *

Întinzându-mi ca o nebună mâinile,
Ca să ating acea viață de neatins,
Lasă-mă să merg la această nuntă îndepărtată
Prezidată de Mahakala.
Rupând și smulgând tot ce este inutil,
El ridică lampa vieții libere
Și însemnează fruntea miresei
Cu o scânteie de foc...
Trebuie să merg acolo unde eterna noapte
Așteaptă nemișcată,
Cu neclintita credință
A dragostei cuiva

poezie clasică de din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina IngridSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!