Visam o gingașă copilă
Visam o gingașă copilă
Cu păr frumos lăsat pe spate;
Ședeam sub teiul din grădină
Sub bolta nopții înstelate.
Vorbeam, cu drag îmbrățișând-o,
De bucurii și de nevoi -
Din cer îngălbenite stele
Priveau cu pizma-n jos la noi.
Trezit din vis, mă uit - sunt singur,
E noapte-n juru-mi și răcoare;
Pe boltă stelele scânteie
Tăcute și nepăsătoare.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
