Iertare

Am învăţat din viaţă că omul mai greşeşte,
Ştii am greşit şi eu aşa ca orice om,
Şi am aflat în lacrimi că omul mai plăteşte,
Atunci când fiinţa dragă pe veci îl părăseşte,
Şi stă gustând pamântul asemeni unui pom.

Şi sunt conştient iubire că am greşit enorm,
Accept şi nu contest că tu m-ai pedespit,
De două luni de zile eu nu mai pot să dorm,
Şi nopţi în după-amieze pe toate le transform,
Dar azi îţi cer o şansă să-ţi fiu din nou iubit.

Şi nu sunt ipocrit, nu scriu să mă amuz,
Îti scriu să întelegi că tare rău îmi pare,
Am fost poate şi prost dar poate şi confuz,
Dar nu revin la tine cu gândul să mă scuz,
Ci azi mă-ntorc la tine ca să îţi cer iertare.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!