* * *

Eu sunt acea mare Pisică divină,
Care a răsturnat Copacul sfânt de la Heliopolis în tină
În noaptea Distrugerii
Demonilor, aceşti duşmani ai lui Neberdjer.
..............................

O, Râ, scapă-mă de acest demon! Este cel
Cu faţa ascunsă de un văl!
(Sprâncenele lui sunt cele două Braţe de Balanţă
Din acea Noapte fatală, blestemată,
Şi când, înainte de a fi absolvite,
Toate păcatele vor fi socotite).
Scapă-mă de aceşti Paznici-Spirite,
Înarmaţi cu cuţite lungi,
Şi ale căror gheare îmi sfâşie carnea cu dureroase dungi!
Ştiu bine: chinuirea slujitorilor lui Osiris e singura lor bucurie...
Dar nu vor putea să mi-o facă mie,
Nu mă vor duce în cuptoarele lor!
Căci eu cunosc Numele vostru, zeilor,
Aşa cum cunosc şi divina fiinţă vie
Ascunsă de Osiris, la el pe moşie,
Al cărui Ochi nepătruns
(Chiar dacă însuşi rămâne nevăzut şi ascuns)
Străluceşte pe Cer. Atunci,
Aureolat de aburii de foc
Ce de la el din gură, ţâşnesc,
Străbate tot Cerul ştiut
Şi împarte porunci
Zeului Nilului ceresc;
În vremea aceasta rămânând nevăzut...

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!