Nu regăsesc odihna-n lipsa ei

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei,
şi toate-mi par ca spinii de sub floare;
pe-oriunde-mi las mişcarea următoare,
îmi intră-n suflet ţepii cei mai grei.

Minutele se-arată-obositoare,
şi orele – şerpi lungi cu clopoţei –
prin patul meu, veninul celui ce-i
mai amărât, îl scot la-naintare.

Şi somnu-acela-n mine simt cum scade,
descoperind ce-i rău şi ce-i caduc,
şi-atinge depărtarea ce mă roade

din depărtări ce vin şi ce se duc,
când zorile se-ntind să mă înnoade
în visul ei pe care îl seduc.

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!