Scrisoarea mamei (de Anul Nou)

In muntii nostri astazi zapezile torc lenes,
Izvoarele ingheata in clinchete subtiri,
Si caprele de munte nervoase prin poiene-si
Ur meaza-n taina calea ier naticei iubiri.
Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire —
E vinul ros din care pe-atunci n-ai vrut sa-mi dai,
In vremurile-acelea sapate-n amintire
C-o mama grijulie si-un baietel balai.
Oh, lumea cenusie cum se spargea deodata
Si navalea intr-insa al datinei popor! —
Stralucitoare capre cu lana colorata
Si tobosari de basme saltand intr-un picior.
Si feti-frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,
Si draci blajini, tot focul punandu-si-l in joc,
Si ursul cu dairaua purtand cojocul vested,
Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.
Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntreaga vale,
Care-aduceau colinde la noi in lung convoi,
Cand ascultam la geamuri si palma dumitale
Imi mangaia obrajii imbujorati si moi.

Azi e la fel, si vinul asteapta-n adormire;
M-astepti cu vinul rosu, voioasa sa mi-l dai,
Dar sunt acum departe, privind in amintire
O mama grijulie si-un baietel balai.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!