Invitaţie la călătorie

Copila mea şi soaţă,
Gândeşte cu dulceaţă,
În ţările de jos trăi-vom împreună!
Iubeşte lenevind,
Iubeşte-mă murind,
În locul ce îţi seamănă!
Şi soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nşelători,
Atât de rugători,
Sclipind în lacrimi ceaţa!

Acolo nu-i decât plăcere şi splendoare,
Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
Cu iz înşelător,
De-ambrozie, vor sta în glastră.
Tavanele prelungi,
Oglinzile adânci,
Fastul oriental
Totul aici şopteşte
Şi sufletul vrăjeşte
În graiul său natal.

Acolo nu-i decât plăcere şi splendoare,
Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

Pe străzile de apă
Gondolele se-mbată,
Cu chef de hoinăreală;
Pentru a-ţi împlini
O poftă de o zi
Străbat pământu-n seară.
Iar soarele pe ducă
Pământul înveşmântă,
Şi apele, întregul burg,
În chihlimbar şi aur,
Lumea adoarme în
Lumina ce-o răsfrâng.

Acolo nu-i decât plăcere şi splendoare,
Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!