Cocorii mei

cocorii mei se duc spre sud
și-n nopți cu lună îi aud
furându-mi, stolurile pe rând,
toate comorile din gând

și-n urma lor rămân ușor
că aș putea și eu să zbor
spre landu-acela plin de grații
cu ei, într-una din formații;

dar eu n-am dreptul să le cer
să mă înalț prin ei la cer,
nici să mă ducă mai departe
și-atunci mă-nchid în câte-o carte

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!