Ca îndelung mângâiat
Ca îndelung mângâiat este trupul său
Leneș un singur ochi i se desface
Asupra capului adus alături
În întunericul în care zace.
Deschide și celălalt ochi o rogi
Afară e lumină de multă vreme
Un copil cu plânsul abia oprit
Începe în șoaptă să ne cheme.
Tremură glasul lui de miel
Până la singurul ochi deschis
În capul de gresie al femeii tale
Ca într-un dulce vis.
Deschide și celălalt ochi o rogi
Mâna ta însăți încercând să ia
O pojghiță de piatră ca o pleoapă
De pe un loc prin care ar putea vedea.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Cartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre plâns
- poezii despre oi
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre lene
- poezii despre femei
- poezii despre copilărie