Ninge

Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Că ziua se scurtează dintr-odată
Şi noi ne zgribulim lângă fereşti

Şi-o să luăm caloriferu-n braţe
Şi-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovaţi e
Ciudată, dacă toate mă intrig'

Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viaţa noastră în derută
Şi oprită pentru-o clipă-n vamă

Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alţii cu ce jind
Îşi cheamă amintirile-napoi!

poezie de Ion Untaru (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!