John Keating (arătându-le băieţilor o poză veche de grup cu foşti elevi ai şcolii): Nu sunt prea diferiţi de voi, nu? Aceleaşi tunsori. Cu hormonii tropăind,...

John Keating (arătându-le băieţilor o poză veche de grup cu foşti elevi ai şcolii): Nu sunt prea diferiţi de voi, nu? Aceleaşi tunsori. Cu hormonii tropăind, ca şi voi. Invincibili, la fel cum vă simţiţi şi voi. Lumea toată e a lor. Crezând cu tărie că îi aşteaptă lucruri măreţe în viaţă, la fel cum cred mulţi dintre voi, cu ochii plini de speranţă, exact ca ai voştri. Au aşteptat oare până era deja prea târziu ca să realizeze măcar un dram din ceea ce erau capabili să facă cu vieţile lor? Pentru că vedeţi voi, domnilor, băieţii aceştia sunt acum îngrăşămând pentru narcise. Dar dacă ascultaţi îndeaproape, îi veţi auzi şoptindu-vă moştenirea lor pentru voi. Haideţi, păşiţi mai aproape. Ascultaţi atent, auziţi? Carpe... auziţi? Carpe, carpe diem, trăiţi clipa, băieţi, transformaţi-vă vieţile în ceva extraordinar.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!